Roman de Cernigov

Sfântul Binecredincios Roman de Cernigov, numit Roman Mihailovici cel Bătrân, a fost cneaz al Cernigovului și al Briansk-⁠ului, spre sfârșitul veacului al XIII-⁠lea. Este pomenit pentru izbânzile lui împotriva lituanienilor și pentru mănăstirea pe care a întemeiat-⁠o după ce și-⁠a recăpătat vederea prin rugăciune.

S-⁠a născut în familia Sfântului cneaz Mihail Vsevolodovici. A domnit la Cernigov, după cum se crede, după Vsevolod (Lavrentie) Iaropolcovici. Este singurul cneaz de Briansk despre care cronicile păstrează știri mai întinse, mai ales datorită legăturilor lui de rudenie cu cnejii din Halici și Volînia; el și fiul său Oleg sunt amintiți de mai multe ori în Cronica Volîniei, nu ca cneji ai Cernigovului, ci ai Brianskului. Din 1246 a domnit la Briansk. În 1263 a pornit război cu lituanienii și le-⁠a luat înapoi Cernigovul; și-⁠a luat titlul de mare cneaz al Cernigovului, dar a rămas în Briansk, oraș în plin avânt, a cărui epocă de înflorire cea mai mare a fost chiar domnia lui.

În 1264, cronica Ipatie îl pomenește pentru prima oară, în legătură cu o campanie a cneazului lituanian Mindovg asupra stăpânirilor lui. Tocmai atunci se făcea nunta fiicei sale Olga cu cneazul Vladimir, nepot al marelui cneaz Roman al Haliciului. Aflând de atacul lituanienilor, Roman a plecat chiar de la ospățul nunții în întâmpinarea vrăjmașilor, în nord-⁠vestul Brianskului. „Și-⁠a arătat vitejia”, a fost rănit, dar a zdrobit pe lituanieni și s-⁠a întors la Briansk biruitor și cu mare cinste. Ospățul nunții a continuat, apoi cneaghina Olga a fost trimisă în Volînia, însoțită de fiul cel mare al lui Roman, Mihail, și de mulți boieri. În 1274, hanul Mengu-⁠Timur a dat cneazului Lev al Haliciului, în ajutor împotriva lituanienilor, pe toți cnejii de dincolo de Nipru, între ei pe Roman și pe fiul său Oleg. În 1285 a atacat Smolenskul și a ars suburbia, dar n-⁠a luat cetatea.

În 1288 Roman a orbit, dar și-⁠a recăpătat vederea prin rugăciunea înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Svensk (Peșteri). Atunci, potrivit unui jurământ, a întemeiat Mănăstirea Adormirii de la Svensk. După 1288 numele lui nu mai apare în izvoare, așa că se presupune că a murit curând. Hanii Hoardei de Aur priveau cu teamă la întărirea cnezatului Brianskului și la prestigiul lui Roman între ceilalți cneji. Poate fi adevărată știrea din „Rodoslovul Sinodal”, potrivit căreia Roman a fost ucis în Hoardă din porunca hanului Tohta. Enciclopedia Brockhaus și Efron spune însă că în 1305 cneazul a fost înfrânt de Ghedimin, care i-⁠a luat Brianskul.

Este pomenit la 3 octombrie, după stilul nou.