Ronan de Locronan

Sfântul Ierarh Ronan de Locronan a fost un episcop și pustnic pelerin din Irlanda, întemeietorul localității Locronan, în vestul Bretaniei, și, alături de Sfântul Corentin, ocrotitorul orașului Quimper. Calendarul nostru îl arată în jurul anului 700, iar izvoarele spun că a trăit în jurul secolului al VI-⁠lea; lista noastră mai spune că era un episcop de neam cornuailez care a propovăduit în Cornwall și în Bretania. Se pomenește la 1 iunie.

Numele satului Locronan înseamnă „locul lui Ronan”. Cinstirea lui acolo se cunoaște din anii 1030, iar moaștele au fost mutate mai târziu la abația din Quimper, cel mai târziu până în 1274. În secolul al XIII-⁠lea s-⁠a scris la Quimper o Viață latină a lui. Potrivit celei mai vechi Vieți, Ronan era om învățat din Irlanda, vestit ca episcop. Dorind să fie mai aproape de Dumnezeu, în culmea carierei s-⁠a lăsat de rude și de țară și a pornit pe mare spre Bretania, a debarcat în ținutul Léon, a mers spre sud în regatul Cornouaille și și-⁠a făcut o pustnicie la Locronan, lângă pădurile din Névez. Faima lui a ajuns la regele Gradlon.

Un țăran din partea locului îl cinstea și îl vizita, dar soția acestuia, Keban, a fost cuprinsă de gelozie și l-⁠a pârât în fața lui Gradlon, la Quimper, ca fermecător care s-⁠ar preface în lup și ar fi mâncat oi și pe singura ei fiică. Ronan a fost pus la încercare: câinii cumpliți ai regelui s-⁠au potolit la semnul lui Hristos; apoi a arătat că Keban își închisese fiica într-⁠un loc atât de strâmt încât murise sufocată, i-⁠a spus locul exact și, după ce fata a fost găsită moartă, a împiedicat uciderea Kebanei și a înviat fata. Fiindcă răutatea Kebanei nu înceta, a plecat în Domnonia, lângă Hillion, și a murit în chilia lui. Este cinstit și în parohia Kilronan, în Irlanda.