Ruf

Sub numele Ruf sunt pomeniți în septembrie doi sfinți: mucenicul Ruf din 8 septembrie și Ruf, episcopul Tesalonicului, din 9 septembrie. Despre mucenic, care este pomenit alături de Rufian, Artemidor și Sever, nu se păstrează nicio povestire.

Sfântul Ierarh Ruf, episcop al Tesalonicului, l-⁠a urmat pe scaunul arhiepiscopal pe Sfântul Anisie (30 decembrie). Papa Inocențiu I (402 până la 417), prin scrisoarea din 17 iunie 412, a întemeiat formal vicariatul Tesalonicului și a hotărât îndatoririle vicarului papal, adică ale episcopului de Tesalonic. Lui Ruf i s-⁠au adresat și două scrisori ale papei Bonifaciu (418 până la 422): una din 419, cu prilejul alegerii lui Perigene ca episcop al Corintului, și alta din 422, după vești că se pregătește un sinod pentru reexaminarea alegerii lui Perigene. Papa Celestin I (422 până la 432) a trimis în 424 scrisori episcopilor din Iliria, îndemnându-⁠i să se supună vicarului papal Ruf, ceea ce arată o criză în relațiile dintre vicar și episcopii supuși lui. A doua scrisoare a lui Celestin către Ruf, din 11 august 430, îi făcea cunoscută adunarea sinodului din Apus care a condamnat erezia lui Nestorie.

Episcopul Ruf a fost prieten apropiat, de aceeași gândire, și sprijinitor al Sfântului Chiril al Alexandriei în lupta lui împotriva nestorianismului. Lui îi sunt adresate două scrisori ale lui Chiril, scrise cu căldură și cu laude. Din motive necunoscute, Ruf nu a putut participa la Sinodul al III-⁠lea Ecumenic, adunat în 431 la Efes; ca locțiitor al lui a semnat Flavian al Filipilor. Anul 434 trebuie socotit anul morții lui, pentru că în 435 pe scaunul Tesalonicului se afla deja Anastasie (16 iulie). Sunt pomeniți la 8 și la 9 septembrie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).