Sacerdon din Sevastia

Sfântul Mucenic Sacerdon din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici din Sevastia, ostași creștini din Capadocia, care au murit în anul 320 într-⁠un lac înghețat, pentru că au refuzat să jertfească zeilor.

Între cei patruzeci de ostași, toți creștini și toți din Capadocia, se număra și Sacerdon. Când comandantul Agricolau i-⁠a silit să jertfească idolilor, ei au refuzat, au fost întemnițați, apoi judecați de dregătorul Lisias. Sfinții au răspuns că el poate să le ia gradul militar și viața, fiindcă nimic nu e mai scump decât Hristos. Din porunca lui, au fost dezbrăcați și așezați pe gheața lacului de lângă cetate, într-⁠o noapte de iarnă geroasă; pe mal fusese încălzită o baie pentru cine ar fi vrut să se lepede. Unul dintre ei a fugit la baie și a murit acolo; în locul lui, străjerul Aglaie a mărturisit pe Hristos și s-⁠a alăturat mucenicilor, care rămăseseră patruzeci. Dimineața li s-⁠au zdrobit fluierele picioarelor, iar trupurile au fost arse, iar oasele aruncate în apă. După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a adunat și le-⁠a îngropat cu cinste.

Este pomenit la 22 martie, după stilul nou; praznicul comun al celor patruzeci de mucenici se sărbătorește la 9 martie, în stilul vechi (22 martie în stilul nou), când se dezleagă Postul Mare și se săvârșește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.