Salviu de Albi

Sfântul Salviu, numit și Sauve, a fost episcopul Albiului, în Galia, între anii 574 și 584, și este cinstit ca sfânt. A murit la 10 septembrie 584, în vremea unei foamete și a unei epidemii, îngrijind turma încredințată lui, și este pomenit în aceeași zi.

Provenea dintr-⁠o familie puternică în Biserică, din care au ieșit mulți episcopi în sudul Franței, în vremea sfârșitului Imperiului Roman. Era rudă îndepărtată a lui Grigorie din Tours, care i-⁠a scris viața, și rudă a Sfântului Didier din Cahors.

Salviu a învățat dreptul și științele umaniste și a fost mai întâi avocat la Albi. Mai târziu a devenit monah și pustnic și, în anul 574, a fost ales episcop. Ca episcop a mijlocit pe lângă puternicul rege Hilperic I. Când a venit foametea și apoi ciuma, el a rămas la Albi să se îngrijească de credincioșii lui și a pierit el însuși din pricina bolii, în 584.

A fost îngropat în mănăstirea lui, iar moaștele au fost mutate mai târziu în biserica Saint-⁠Salvi din Albi. Locul lor exact s-⁠a pierdut în urma lucrărilor de renovare din veacul al XVIII-⁠lea. După moarte a fost cinstit în oraș și, mai târziu, a fost recunoscut ca sfânt.