Veniamin de la Peșteri

Cuviosul Veniamin de la Peșteri a fost monah al Mănăstirii Peșterilor din Kiev, în veacurile al XIII-⁠lea și al XIV-⁠lea (fișa dă anul 1400 ca an al morții). Biserica Ortodoxă îl cinstește între cuvioși. Pomenirea lui este la 10 septembrie și la 26 octombrie (13 octombrie după calendarul vechi).

Viața lui se cunoaște din epitaful de pe o icoană de arcosoliu. Epitaful spune că înainte de tundere a fost negustor bogat. În timpul slujbei a auzit cuvintele Evangheliei, că greu va intra bogatul în Împărăția cerurilor (Matei 19, 23), după care și-⁠a împărțit toată averea săracilor și a primit tunderea în Mănăstirea Peșterilor. Până la moarte I-⁠a plăcut Domnului Dumnezeu prin post, rugăciune, sărăcie și ascultare.

Un izvor ucrainean arată că într-⁠un cronograf ucrainean târziu din a doua jumătate a deceniului al treilea al veacului al XVII-⁠lea se găsește o știre interesantă: că descrierea luării Lavrei de către Batu în 1240 a fost scrisă de un oarecare Veniamin „croniceriul”. Persoana aceasta este legată de Cuviosul Veniamin de la Peșteri, dar chestiunea este disputată.

Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Îndepărtate, lângă moaștele Cuviosului Eufimie de la Peșteri. Cercetările antropologice arată că a murit la vârstă adultă și că avea statura de circa 166 de centimetri. În icoanele Soborului sfinților Peșterilor, el este înfățișat de obicei în grupul din dreapta, în rândul al șaptelea, al doilea din stânga, în veșmânt monahal cu culion pe cap, în dreapta lui Ruf Zăvorâtul, în rândul monahilor care se odihnesc în Peșterile Îndepărtate.