Pulheria

Sfânta Binecredincioasă Pulheria a fost fiica împăratului Arcadie, sora și sfetnica lui Teodosie al II-⁠lea și, mai târziu, soția împăratului Marcian. Prin dragostea ei de dreapta credință, prin ctitoriile ei și prin sprijinul dat Sinoadelor de la Efes și de la Calcedon, a avut mare înrâurire asupra Bisericii în secolul al V-⁠lea. Biserica o pomenește la 10 septembrie.

Tinerețea și făgăduința

S-⁠a născut la Constantinopol la 19 ianuarie 398 sau 399, ca al doilea copil al împăratului Arcadie și al împărătesei Eudoxia. Avea doi frați mai mici, Teodosie, născut în 401, și două surori mai mici, Arcadia și Marina. După moartea lui Arcadie, în 408, Teodosie, în vârstă de șapte ani, a rămas singur împărat. În anul 414, la cincisprezece ani, Pulheria a fost proclamată Augusta și a devenit ocrotitoarea fratelui ei. Atunci a făcut făgăduința de feciorie, la 4 iulie, iar surorile ei au urmat-⁠o. Istoricul Sozomen povestește că niciun bărbat nu avea voie în palatul ei, pentru a nu da loc scandalului, iar curtea a luat înfățișare de mănăstire: cântări și citirea Scripturii, post de două ori pe săptămână, veșminte simple, milostenie pentru străini și săraci.

Sozomen spune că ea l-⁠a învățat pe Teodosie felul de a se purta ca împărat, iar o parte a istoricilor socotesc că ea a cârmuit statul până la majoratul lui. Alți istorici cred că povara a purtat-⁠o un sfat de sfetnici. Sinaxarul ei spune că l-⁠a învățat pe fratele ei cartea și frica de Dumnezeu și i-⁠a găsit soție pe Atinaida, fiica unui filosof din Atena, pe care a adus-⁠o la botez și care a primit numele Eudochia.

Apărătoarea credinței

Pulheria a avut un rol în Sinodul al III-⁠lea Ecumenic de la Efes, din 431, care l-⁠a osândit pe Nestorie pentru că tăgăduia numele de Născătoare de Dumnezeu al Preasfintei Fecioare. Ea a ridicat biserici ale Maicii Domnului la Constantinopol: Vlaherne, Odighitria și Halcopratia. A zidit și biserici și locuri de ajutor pentru săraci, iar cartierul Pulcherianai din oraș îi poartă numele. Potrivit surselor, a făcut să fie aduse cu cinste moaștele Sfântului Flavian. Cu timp, influența ei la curte a scăzut, mai ales prin lucrarea famenului Hrisafie și prin rivalitatea cu Eudochia, iar Sinodul de la Efes din 449, numit „tâlhăresc”, a fost o înfrângere a dreptei credințe. Sfântul Flavian a murit în urma bătăilor primite acolo. Papa Leon cel Mare îi lăuda evlavia.

Marcian și Calcedonul

Teodosie a murit la 26 iulie 450, după o cădere de pe cal. Pulheria a luat din nou conducerea. La 25 noiembrie 450 s-⁠a căsătorit cu generalul Marcian, cu condiția ca el să respecte făgăduința ei de feciorie, ceea ce a făcut. Biserica a spus că Hristos Însuși a binecuvântat această unire. După nuntă, cei doi l-⁠au îndepărtat pe Hrisafie. Împreună au convocat Sinodul al IV-⁠lea Ecumenic de la Calcedon, în 451, la care au luat parte vreo patru sute cincizeci de episcopi. Sinodul a osândit învățăturile lui Nestorie și ale lui Eutihie și a mărturisit pe Hristos Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, într-⁠o singură Persoană, în două firi. Părinții l-⁠au aclamat pe Marcian ca pe un nou Constantin și pe Pulheria ca pe o nouă Elena. Ea a mai găsit, după sinaxar și OCA, moaștele celor Patruzeci de Mucenici din Sevasta.

Sfârșitul

Pulheria a trecut la Domnul în iulie 453, în Constantinopol (ziua nu se știe cu siguranță), în vârstă de aproape cincizeci și patru de ani. Și-⁠a lăsat averea săracilor și Bisericii. Moartea ei a întristat orașul. Biserica a așezat-⁠o între sfinți, iar pomenirea ei se face la 10 septembrie.