Savatie din Antiohia

Sfântul Mucenic Savatie din Antiohia a pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Prob (276-282), împreună cu Sfinții Mucenici Trofim și Dorimedont.

La Antiohia se desfășura o sărbătoare păgână, cu jertfe, cu vin și cu necuviință. Creștinii Trofim și Savatie, sosiți în oraș, priveau cu durere sărbătoarea zgomotoasă și neîngăduită și îl rugau pe Domnul să-⁠i povățuiască pe cei rătăciți pe calea mântuirii. Au fost prinși și aduși la cârmuitor. La interogatoriu, sfinții și-⁠au mărturisit cu tărie credința și au răspuns cu un refuz hotărât la silirea de a se lepăda de Hristos. În timpul chinurilor cumplite, Sfântul Savatie a murit, iar Sfântul Trofim a fost trimis la chinuri și mai grele, în cetatea Sinada, la cârmuitorul Frigiei, Dionisie, vestit călău și chinuitor. Încălțat în ghete de fier cu cuie ascuțite, Sfântul Trofim a mers pe jos trei zile, mânat de străjeri călare. Priceputul chinuitor a încercat toate mijloacele să-⁠l frângă; Trofim repeta doar cuvintele Scripturii: multe sunt necazurile dreptului, și din toate Domnul îl va izbăvi. A fost aruncat în temniță, unde l-⁠a vizitat un creștin în taină, senatorul Dorimedont, care îi spăla și îi lega rănile. Aflând, chinuitorii l-⁠au silit pe Dorimedont să se lepede de creștinism, apoi l-⁠au aruncat fiarelor împreună cu Trofim. Mucenicii au rămas neatinși, și atunci au fost tăiați cu sabia.

Sfântul Savatie este pomenit la 2 octombrie, după stilul nou.