Savin din Roma

Sfântul Mucenic Savin din Roma a pătimit în anul 269, în grupul Sfântului Sfințit Mucenic Ipolit, episcopul Ostiei, al lui Censorin și al fecioarei Hrisia, împreună cu douăzeci de mucenici.

Savin a fost bătut cu un ciocan greu, apoi atârnat de un copac și ars cu foc; în chinuri și-⁠a dat sufletul Domnului. Cu el au pătimit și Censorin, primul dregător în vremea lui Claudiu al II-⁠lea (268-270), care a înviat un mort în Numele lui Hristos în temniță, după care douăzeci de străjeri s-⁠au făcut creștini și au fost decapitați cu el, și fecioara Hrisia, chinuită și înecată în mare. Sfântul Ipolit, episcopul Ostiei, aflând de chinurile mucenicilor, a venit la judecată, deși bătrân, și a mustrat pe chinuitor; după mult chin, a fost legat de mâini și de picioare și aruncat în mare.

Moaștele lui Ipolit au fost așezate la Roma, în biserica Sfinților Mucenici Laurențiu și papa Damas. Ipolit fusese ucenic al Sfântului Irineu al Lyonului și este cunoscut ca teolog care a scris multe lucrări împotriva ereticilor: un Canon pascal, o lucrare despre Hristos și un cuvânt despre Antihrist, precum și multe tâlcuiri la Sfânta Scriptură, la Facerea, Ieșirea, Pildele, Ecclesiastul, Cântarea Cântărilor, Evangheliile după Matei, Luca și Ioan, la proorocii Isaia, Iezechiel, Daniel și Zaharia, la Psalmii lui David și la Apocalipsă. O parte din scrierile lui s-⁠au păstrat doar în fragmente; întregi s-⁠au păstrat cuvintele despre Bobotează și despre prorocul Daniel, modele ale artei vechii predici bisericești.

Sfântul Savin este pomenit la 12 februarie (30 ianuarie în stilul vechi), după stilul nou.