Sennis din Persia

Sfântul Mucenic Sennis din Persia a fost prinț persan, creștin în taină, și a pătimit în anul 251 la Roma, împreună cu Avdon, în vremea prigoanei împăratului Deciu (249-251). Moaștele lor se păstrează în biserica Sfântului Marcu din Roma.

Deciu, după ce a biruit pe perși și le-⁠a luat țara, a găsit acolo mulți creștini și a început să-⁠i prigonească. Episcopul Policronie al Babilonului, preoții Parmeniu, Elim și Hrisotel și diaconii Luca și Muc au fost aduși la împărat și, după ce Policronie a fost ucis în gură cu o piatră, Avdon și Sennis, doi prinți perși creștini în taină, i-⁠au îngropat trupul lângă zidul cetății. Mai târziu au furat din nou noaptea trupurile preoților și diaconilor decapitați la Cordula și le-⁠au îngropat în satul lor; denunțați, au fost aduși la împărat, care i-⁠a închis în temniță. Sfinții se bucurau și slăveau pe Dumnezeu.

La întoarcerea spre Roma, Deciu i-⁠a dus cu el în lanțuri. Acolo a chemat un preot păgân și le-⁠a poruncit să jertfească zeilor, promițându-⁠le libertate și cinste. Ei au răspuns că se aduc jertfă doar pe ei înșiși Dumnezeului lor, Iisus Hristos, iar zeilor săi să le jertfească el însuși. Deciu i-⁠a osândit să fie mâncați de fiare; doi lei și patru urși nu i-⁠au atins și s-⁠au culcat la picioarele lor. Atunci Avdon și Sennis au fost tăiați cu sabia. Trupurile lor au stat trei zile înaintea idolului, spre înfricoșarea creștinilor. Noaptea, un creștin în taină, Chirin, le-⁠a luat și le-⁠a îngropat în casa lui.

Sfântul Sennis este pomenit la 12 august, după stilul nou.