Serafim al Fanarionului

Sfântul Ierarh Mucenic Serafim al Fanarionului (Fanari) a fost arhiepiscop al Fanarionului și Neohorionului, în Grecia, executat de turci la 4 decembrie 1601. Este pomenit la 4 decembrie.

S-⁠a născut în satul Bezulia din ținutul Agrafa, din părinți evlavioși, Sofronie și Maria. A îndrăgit viața monahală și a mers la Mănăstirea Maicii Domnului numită Korona sau Krya Vrisi (Izvorul Rece), unde s-⁠a nevoit în virtute; s-⁠a deosebit prin nevoință și a ajuns egumenul mănăstirii. Mai târziu a fost hirotonit arhiepiscop al Fanarionului și Neohorionului.

A fost învinuit că a luat parte la răscoala lui Dionisie Filosoful, mitropolitul Larisei (pomenit la 10 octombrie), a fost prins de turci, care au încercat zadarnic să-⁠l facă musulman. Înfuriați de statornicia credinței ieromartirului, i-⁠au aplicat chinuri cumplite, care sporeau pe măsură ce Serafim refuza să-⁠și trădeze credința. După ce i-⁠au tăiat nasul și l-⁠au adus în repetate rânduri înaintea judecătorului, tot refuzând să se lepede, a fost executat la 4 decembrie 1601 prin trasul în țeapă, iar după alții prin spânzurare.

Învățatul Hristofor Prodromitul a alcătuit pentru Sfântul Serafim canoane pe cele opt glasuri, cu prosomii și idiomele, tipărite împreună cu slujba lui. Cinstitul său cap, așezat în Mănăstirea Krya Vrisi (Panaghia Korona, lângă Karditsa), unde sfântul fusese monah, este o minune neîncetată a lui Dumnezeu, căci, în ciuda chinurilor, este acoperit cu pielea, care în unele locuri a fost luată de credincioși ca ocrotire și poartă semnele muceniciei.