Serghie Cernuhin

Sfântul Cuvios Mucenic Serghie Cernuhin a fost egumen al Mănăstirii Sfântul Daniil din Moscova și a murit mucenicește într-⁠un lagăr din regiunea Amur la 9 noiembrie 1942, după ce suferise de două ori prigoana pentru mărturisirea credinței.

S-⁠a născut la 3 februarie 1879 în satul Semionovka, ținutul Buzuluk, gubernia Samara, în familia țăranului Savelie Cernuhin, și a primit la botez numele Simeon. În 1900 a intrat în Mănăstirea Sfântul Daniil din Moscova; la 10 ianuarie 1907 a fost primit frate, la 15 mai 1910 a fost tuns în mantie cu numele Serghie și a făcut ascultarea de la strană. A fost hirotonit ierodiacon în 1911 și ieromonah în 1915, în 1920 a primit crucea pectorală, iar în 1923 a fost ridicat la rangul de egumen și a slujit în catedrala Sfintei Treimi și în biserica Acoperământul Maicii Domnului ale mănăstirii, iar după închiderea lor în biserica Învierii de lângă mănăstire.

În decembrie 1930 au avut loc în Moscova arestări în masă ale clerului și monahilor. La 13 ianuarie 1931 egumenul a fost interogat despre atitudinea față de puterea sovietică. A spus că Biserica trece într-⁠adevăr printr-⁠o mare prigoană, dar că aceasta e trimisă pentru păcatele noastre și că orice putere este de la Dumnezeu și trebuie ascultată. Anchetatorii nu s-⁠au mulțumit cu această explicație, iar la 8 februarie 1931 a fost condamnat la trei ani de exil în Ținutul de Nord, trecând prin Arhanghelsk și Pineaga până în satul Kuloi, unde a rămas până la sfârșitul pedepsei. S-⁠a întors în Moscova la 28 februarie 1934, dar nu i s-⁠a îngăduit să locuiască acolo; s-⁠a stabilit la Kașira, apoi a fost numit la biserica Sfântul Nicolae din Nikolskoe-⁠Golovinskoe, raionul Șahovskaia, unde a slujit până la valul de arestări din 1937.

În noiembrie 1937 doi președinți ai sovietului sătesc au spus că a refuzat să se înscrie la împrumut și că vorbea despre puterea care îl jefuiește prin impozite. A fost arestat la 1 decembrie 1937, închis la Volokolamsk și interogat a doua zi; a negat orice agitație contrarevoluționară. La 3 decembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. A ajuns în februarie 1938 într-⁠un lagăr din regiunea Amur, a fost mutat la Bușui la 30 decembrie 1940 și la Svobodnîi la 1 martie 1941. A adormit în lagărul de la Svobodnîi la 9 noiembrie 1942 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Sfântul este pomenit la 9 noiembrie (27 octombrie, în stilul vechi) și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.