Sever din Valeria

Sfântul Cuvios Sever din Valeria a fost preot în Italia, în veacul al VI-⁠lea, și a slujit la biserica Maicii Domnului din localitatea Interocrea, în Italia centrală, ducând o viață bineplăcută lui Dumnezeu.

Într-⁠o zi, pe când lucra în grădină și tăia ciorchinii de strugure, a fost chemat să împărtășească un bolnav aflat pe moarte. A răspuns: „Duceți-⁠vă, vă ajung din urmă”, dar a mai rămas puțin să isprăvească lucrul. Când a ajuns la bolnav, i s-⁠a spus că murise. Socotindu-⁠se vinovat că omul a murit fără pocăință, a început să plângă amar, a mers la casa unde zăcea mortul și, numindu-⁠se ucigaș, a căzut cu lacrimi înaintea lui. Deodată mortul a înviat și a spus celor de față că demonii voiseră să-⁠i ia sufletul, dar un înger a zis să-⁠l înapoieze, fiindcă preotul Sever plânge pentru el și, pentru lacrimile lui, Domnul i l-⁠a dăruit. Sever a mulțumit Domnului, l-⁠a spovedit și l-⁠a împărtășit pe cel înviat, care a trăit încă șapte zile, rugându-⁠se neîncetat, și apoi a trecut cu bucurie la Domnul.

Sfântul este pomenit la 10 iulie, după stilul nou.