Severian din Sevastia

Sfântul Mucenic Severian din Sevastia este numărat printre cei patruzeci de mucenici ostași din Sevastia Armeniei, uciși prin înghețare în jurul anului 320, în vremea persecuției lui Liciniu.

În anul 313 împăratul Constantin cel Mare a dat edictul libertății de credință; coîmpăratul Liciniu l-⁠a semnat și el, dar în ținuturile lui prigoana a continuat. Spre 320, în orașul Sevastia stătea oaste romană, în care erau patruzeci de ostași creștini, născuți în Capadocia. Comandantul Agricolae voia să-⁠i silească să jertfească idolilor, dar ei au refuzat. Au fost arestați, legați și duși la un lac de lângă oraș. Era iarnă, spre seară, ostașii au fost puși dezbrăcați pe gheața lacului, iar aproape de mal se încălzise o baie. Cei care s-⁠ar fi lepădat de Hristos puteau intra să se încălzească. Toată noaptea ostașii au răbdat gerul cu bărbăție, îmbărbătându-⁠se unii pe alții și cântând imnuri lui Dumnezeu. Dimineața, unul n-⁠a mai putut și a ieșit spre baie, dar căzut mort cum l-⁠a atins căldura. Atunci paznicul temniței, Aglaie, a văzut pe cei rămași în lac strălucind de lumină cerească și s-⁠a alăturat mucenicilor, rugându-⁠se să fie numărat între ei. Ca să încheie, călăii au spart cu ciocanele fluierele picioarelor și i-⁠au aruncat în foc, iar oasele arse le-⁠au aruncat în râu. După trei zile mucenicii i s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei și i-⁠au istorisit nevoința; episcopul le-⁠a adunat oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Numele mucenicilor s-⁠au păstrat, și între ei se află Severian.

Cei Patruzeci de Mucenici se numără printre sărbătorile cele mai cinstite; în ziua lor, 9 martie, se ușurează postul și se săvârșește Liturghia Darurilor înainte sfințite. Severian este înscris pe calendar la 22 martie, după stilul nou.