Sfinții arătați din Cefalonia

Sfinții arătați din Cefalonia sunt trei mărturisitori, Grigorie, Teodor și Leon, care au trăit ca ascete în insula Cefalonia și ale căror moaște au fost descoperite în chip minunat. De aceea sunt numiți „arătații” (Fanentes).

Viața

Potrivit a două sinaxare latine din veacul al XIV-⁠lea, scrise de venețianul Pietro Calò și de episcopul Pietro Natali, cei trei veneau din partea răsăriteană a Imperiului Roman și erau ostași în armata imperială. Se deosebeau prin virtuți și prin credința în Dumnezeu. Pe atunci se răspândea erezia ariană, iar împăratul eretic Constanțiu al II-⁠lea (337-361) poruncise ca toți supușii să primească acea erezie. De teama de a fi siliți, ei au părăsit Sicilia, împreună cu alți ostași greci, și au fugit în Cefalonia. Aflând acolo că decretul era în vigoare și în locul de unde veniseră, au preferat să se despartă de ceilalți și să rămână în insulă. Grigorie era în vârstă, cu părul alb și plin de înțelepciune, Teodor avea cam treizeci de ani, iar Leon strălucea în tinerețe. S-⁠au hotărât să se închine lui Dumnezeu și au căutat un loc potrivit pentru nevoință. Valea numită Sami, în partea de est a insulei, în fața Itacăi, a fost locul potrivit. Într-⁠un mic desiș au găsit ruinele unei biserici pe jumătate dărâmate. Acolo au trăit în nevoință, rugându-⁠se neîncetat și luptând ca adevărați ostași ai lui Hristos, până când, după ce au îngenuncheat și s-⁠au rugat, și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu.

Aflarea moaștelor

Trupurile lor au rămas necunoscute multă vreme, până ce Pronia a vrut să le descopere în chip minunat. Un bogat din insulă, numit Mihail, suferea de elefantiazis, o formă de lepră. A dat o mare parte din avere doctorilor, fără izbândă. Într-⁠o noapte i s-⁠au arătat în vis trei bărbați cu chip de îngeri, care i-⁠au spus că se va vindeca numai dacă le va găsi trupurile neîngropate. Un porcar i-⁠a povestit că, urmărind un porc rătăcit de turmă, a intrat într-⁠un desiș și a văzut trei trupuri neîngropate și neputrezite, din care ieșea o mireasmă minunată. Mihail a mers acolo, a văzut sfintele moaște în lumină și a rugat pe sfinți cu lacrimi. Lepra a dispărut pe loc, iar el s-⁠a întors acasă sănătos. De aceea sfinții au primit numele „Fanentes”, adică „arătații”. Tradiția locală spune că moaștele au fost găsite într-⁠o peșteră din muntele Avlohori și că atunci s-⁠a zidit mănăstirea Sfinților Arătați.

Mănăstirea

Mănăstirea a fost ridicată, spun sinaxarele latine, pe cheltuiala lui Mihail cel vindecat. Se află pe vârful acropolei de sud a vechiului Sami, la 226 m, și întemeierea ei datează dinainte de 1264. După cucerirea Cefaloniei de către normanzi, în 1185, a început decăderea ei: venețienii au luat moaștele și le-⁠au dus la Veneția, unde se păstrează într-⁠o raclă de marmură în biserica Sfântului Prooroc Zaharia. La sfârșitul veacului al XV-⁠lea mănăstirea a fost refăcută și a strălucit până în veacul al XVIII-⁠lea. Politica religioasă a englezilor din Insulele Ionice a dus, la începutul veacului al XIX-⁠lea, la pustiirea ei, desăvârșită de cutremurele din 1953.

Sfinții sunt pomeniți în duminica Tuturor Sfinților, la 56 de zile după Paști.