Sila din Corint

Sfântul Apostol Sila din Corint a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli, tovarășul Apostolului Pavel și episcop al Corintului.

Sila era în Biserica de la Ierusalim un bărbat respectat, „fruntaș între frați”. După Sinodul apostolic din Ierusalim din anul 51, care a hotărât că creștinii dintre neamuri nu sunt datori să țină legea lui Moise și le-⁠a cerut să se ferească de jertfele idolești, de desfrânare, de sugrumat și de sânge, apostolii au trimis o scrisoare creștinilor din Antiohia prin Pavel și Barnaba. Împreună cu ei au fost trimiși Sila și Iuda, ca să tâlcuiască scrisoarea și cu cuvântul. Iuda s-⁠a întors apoi la Ierusalim, iar Sila a rămas în Antiohia și l-⁠a ajutat cu râvnă pe Apostolul neamurilor în călătoriile misionare, prin Siria, Cilicia și Macedonia.

La Filipi, Pavel și Sila au fost învinuiți că tulbură poporul, au fost bătuți cu nuiele și aruncați în temniță. La miezul nopții, pe când se rugau, a fost un cutremur mare, lanțurile au căzut și ușile temniței s-⁠au deschis. Temnicerul, temându-⁠se că prinșii au fugit, voia să se omoare, dar Pavel l-⁠a oprit. Atunci el a căzut tremurând la picioarele lor, a primit cu credință vestea cea bună a lui Hristos, i-⁠a scos din temniță, le-⁠a spălat rănile în casa lui și s-⁠a botezat cu toți ai casei. De la Filipi apostolii au mers la Amfipole, Apolonia și Tesalonic, câștigând în fiecare cetate ucenici și întărind Bisericile. La Corint Sila a fost hirotonit episcop și acolo, săvârșind multe semne și minuni, și-⁠a încheiat viața.

Sfântul este pomenit la 12 august și, după stilul nou, la 17 ianuarie în Soborul celor șaptezeci de apostoli.