Simeon de la Filoteu

Sfântul Cuvios Simeon de la Filoteu, numit Simeon Desculțul (Bosoi), era fiul unui preot. La cincisprezece ani a intrat sub îndrumarea lui Pahomie, episcopul Dimitriadei (eparhia Larisei), care l-⁠a tuns monah și l-⁠a hirotonit ierodiacon. Dorind o viață monahală aspră, a plecat curând la o mănăstire de lângă Muntele Olimp, apoi la Sfântul Munte, la Marea Lavră a Sfântului Atanasie. Prin smerenie și ascultare a câștigat respectul fraților și a fost hirotonit ieromonah. Mutat la Mănăstirea Filoteu, și-⁠a înmulțit nevoințele, a fost pildă pentru frați și a fost ales în unanimitate egumen. Mai târziu, din viclenia vrăjmașului, a trebuit să îndure plângerile unor monahi care îl socoteau prea aspru.

Lăsând lui Dumnezeu judecata vinovaților, a plecat din mănăstire la muntele Flamurion de pe Pelion. Acolo, în singurătate și liniște, fără acoperiș și fără foc, sihastrul s-⁠a nevoit în haine vechi, aproape fără hrană, în rugăciune neîncetată, în picioare sau în genunchi. După trei ani a fost găsit de oameni iubitori de Dumnezeu, care, pătrunși de evlavie pentru viața lui, l-⁠au rugat să le îngăduie să viețuiască alături de el. După șapte ani, prin osteneala lui, s-⁠a alcătuit o mănăstire, cu biserică închinată Sfintei Treimi, în care slujea zilnic Sfânta Liturghie. Când viața fraților a fost rânduită, Simeon a plecat să propovăduiască Cuvântul în Epir, Tesalia și la Atena. A întărit pe cei șovăitori în credință, a pus pe calea mântuirii pe cei rătăciți, i-⁠a întărit pe cei tari și i-⁠a învățat pe toți să se iubească și să meargă la biserică duminica și în sărbători.

Îndrăzneala sfântului mărturisitor a stârnit ura vrăjmașilor creștinismului. În orașul Evripa a fost pârât cârmuitorului, Ayan, că a convertit un turc la creștinism. Arestat, a fost osândit la ardere în public, dar Dumnezeu n-⁠a îngăduit împlinirea nedreptei sentințe. Dus la interogatoriu în lanțuri, desculț (bosoi) și într-⁠o rasă veche, i-⁠a răspuns guvernatorului cu atâta înțelepciune, insuflat de Duhul Sfânt, încât acesta n-⁠a putut da pedeapsa cu moartea. Sfântul a primit libertatea și a continuat lucrarea, pecetluindu-⁠și predica cu tămăduiri și minuni. Mulți l-⁠au urmat, iar el îi primea, îi binecuvânta pentru viața monahală și îi trimitea la mănăstirea lui.

Simeon și-⁠a încheiat viața la Constantinopol, a adormit în Domnul și a fost îngropat de patriarh la Chalke, într-⁠o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. După doi ani, când monahii mănăstirii din Flamurion au hotărât să-⁠i mute moaștele la mănăstirea lor, mormântul a fost deschis și din el s-⁠a răspândit o mireasmă nespusă, iar tămăduirile au început. Viața și slujba lui au fost tipărite la Smirna în 1646. După lista sfinților mănăstirii Filoteu, a murit în 1594. Este pomenit la 19 aprilie (stil nou; 2 mai pe stil vechi).