Simeon Lileev

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon Lileev a fost protoiereu în satul Zabolotie, lângă Moscova, și a fost împușcat la Butovo la 13 octombrie 1937, după ce biserica lui fusese închisă și el pledase pentru redeschiderea ei.

S-⁠a născut la 2 februarie 1873 în satul Maloe Alexino, ținutul Alexandrov, gubernia Vladimir. Tatăl, Petru Lileev, fusese psalt, apoi diacon în sat. În 1887 a absolvit școala duhovnicească din Pereiaslavl și a intrat la seminar; în 1893 a terminat Seminarul din Betania și cinci ani a fost învățător la școala zemstvei din Alexino. În 1898 a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din satul Deriuzino, lângă Serghiev Posad, iar în 1904 a fost mutat la biserica Acoperământului din satul Zabolotie, unde a slujit până în 1936. Pentru slujirea îndelungată a fost ridicat protoiereu. În 1936 autoritățile au închis biserica, iar el a făcut tot ce i-⁠a stat în putință s-⁠o apere: ajuta pe credincioși să scrie cereri pentru redeschiderea ei, dar fără izbândă.

În vara lui 1937 a început un nou val de prigoană, iar părintele Simeon nu mai slujea nicăieri; locuia în satul Copalovo, raionul Constantinovo, cu sănătatea tot mai șubredă și pierzându-⁠și repede vederea. Hotărâtă fiind arestarea lui în septembrie 1937, NKVD-⁠ul raionului l-⁠a arestat la 11 septembrie și l-⁠a închis la Zagorsk. Un martor, secretarul de treizeci și doi de ani al comitetului executiv raional, a declarat la 15 septembrie că popa Lileev rezistase la închiderea bisericii din Zabolotie în 1936, nu dăduse cheile comisiei și organizase fără aprobare o adunare a credincioșilor din treisprezece sate, la care au venit peste o sută de oameni și au cerut președintelui sovietului să li se înapoieze cheile și să se deschidă biserica. A doua zi a fost interogat; a recunoscut doar că i-⁠a ajutat pe credincioșii din Zabolotie să scrie felurite cereri către organele superioare pentru deschiderea bisericii, iar la restul acuzațiilor a răspuns că nu se recunoaște vinovat. Din Zagorsk a fost mutat într-⁠o închisoare a NKVD din Moscova. La 10 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 13 octombrie a fost împușcat pe poligonul Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 13 octombrie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova și la 10 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Radonej.