Simeon Miliukov

Sfântul Simeon Miliukov a fost mitropolit al Smolenskului și Dorogobujului, mort la 4 ianuarie 1699. Este cinstit în Biserica Rusă ca ierarh și este pomenit la 4 ianuarie și la 10 iunie, în Soborul sfinților din Siberia (după calendarul iulian). Izvoarele noastre nu dau data canonizării lui.

Începuturile

S-⁠a născut într-⁠o familie de negustori din Tobolsk, purtând în lume numele Miliukov sau Moliukov. Nu s-⁠au găsit date despre nașterea sau despre tinerețea lui. Se presupune că a primit învățătură într-⁠una dintre mănăstirile care erau pe atunci locuri de lumină în Siberia. Nu se știe în ce mănăstire a primit monahismul. După istoricul bisericesc episcopul Amvrosie (Ornatski), a fost arhimandrit al Mănăstirii Boris și Gleb din Rostov; după documente, în anii 1672 până la 1674 a fost arhimandrit al Mănăstirii Înălțării Peșterilor din Nijni Novgorod.

La 14 septembrie 1674 a fost chemat la Moscova și numit stareț la Mănăstirea Spasso-⁠Andronikov. A atras luarea-⁠aminte a țarului Alexei Mihailovici și la 9 aprilie 1676 a fost hirotonit, în catedrala Adormirii din Kremlin, episcop de Smolensk și Dorogobuj, cu înălțare la rangul de arhiepiscop.

Păstorirea la Smolensk

Ținutul Smolenskului fusese multă vreme sub stăpânire poloneză; din 1639 încetase slujba ortodoxă și toate bisericile fuseseră date catolicilor sau uniților. Ajuns în eparhie, Simeon a reînnoit slujbele în bisericile rămase și a început zidirea unei noi catedrale, încheiată mult după moartea lui, în 1772. A fost de multe ori la Moscova, pentru treburi bisericești, și s-⁠a bucurat de atenția țarului. În 1678 a luat parte la un sinod privitor la rânduieli, care a scos din rândul sfinților pe schimonahia și binecredincioasa cneaghină Ana din Kașin. În 1681 a luat parte la înmormântarea monahului Nikon, căzut din patriarhat și din preoție, săvârșită după rânduiala arhierească sub conducerea mitropolitului Corneliu, deoarece patriarhul Ioachim refuzase să-⁠l înmormânteze ca arhiereu și să-⁠l pomenească ca patriarh; după înmormântare a primit din partea țarului o mitră scumpă din vistieria fostului patriarh. La 1 septembrie același an a fost înălțat la rangul de mitropolit, cel dintâi între arhiereii Smolenskului, iar la 30 septembrie a sfințit, în prezența țarului, biserica soborniceacă a Adormirii Maicii Domnului din Pustinia Florișceva.

La sfârșitul lui 1681 a fost între participanții unui sinod de la Moscova care au cerut țarului pedepse aspre pentru starovericii. În 1682 a luat parte la hirotonia Sfântului Mitrofan de Voronej.

Încercările și sfârșitul

Atenția țarului și înălțarea lui Simeon au stârnit nemulțumirea patriarhului Ioachim. După moartea țarului Alexei au început uneltiri împotriva mitropolitului. În 1686, Simeon nu a așteptat încoronarea țarevicilor Ioan și Petru și, după înmormântarea țarului Feodor Alexeevici, a plecat îndată din capitală; au folosit acest prilej pentru a-⁠l lipsi de rangul de mitropolit și a-⁠l trimite la Mănăstirea Sfânta Treime a Sfântului Serghie. După doi ani, printr-⁠un decret al patriarhului, a fost întors la scaunul său, cu același rang.

În 1696, fiind bolnav, a cerut să se retragă, dar căutarea unui urmaș a durat și el a murit la 4 ianuarie 1699 pe scaunul său. A fost îngropat la mănăstirea Sfintei Treimi; în anii 1930 osemintele lui au fost mutate la cimitirul orașului, iar la 7 martie 1996 au fost îngropate din nou cu solemnitate în cripta catedralei Adormirii din Smolensk.