Șio cel Nou de la Garedja

Sfântul Cuvios Mucenic Șio cel Nou de la Garedja a fost ieromonah al pustiei Garedja din Georgia și a fost ucis de tâlhari lezghini între anii 1696 și 1700, împreună cu trei bătrâni.

S-⁠a născut în satul Vedzisi din Kartli, din părinți bogați și cu greutate, Papuna și Tamara. Familia avea opt copii, cinci fii și trei fiice. După moartea părinților, frații n-⁠au putut împărți averea și s-⁠au certat încât cel mai mare l-⁠a ucis pe cel mai mic. Aflând, fericitul Șio a hotărât să se îndepărteze de zbuciumul lumii, din dragostea de care frații se pot ucide între ei. În spovedanie i-⁠a mărturisit duhovnicului dorința de a lăsa lumea, iar acesta l-⁠a povățuit să se călugărească și să meargă în pustia Garedja. Egumen era atunci cuviosul Onufrie (Mațutadze), care îi spusese de mai multe ori: „Vino, frate Șio, la mănăstirea mea și să ne sfârșim aici zilele.” L-⁠a primit cu bucurie, i-⁠a dat o chilie deosebită și l-⁠a făcut novice. Nevoințele neobosite, smerenia și dragostea de frați ai lui Șio au rodit: mulți veneau la el după sfat, iar egumenul îi încredința adesea treburile mănăstirii.

Odată egumenul a plecat cu treburi ale mănăstirii și i-⁠a lăsat lui Șio îngrijirea ei. După rugăciunea de seară și masă, când frații obosiți se retrăseseră în chilii, a năvălit o ceată de tâlhari lezghini. Au prins pe ieromonahul Șio și l-⁠au ucis în chinuri cumplite, împreună cu bătrânii David, Gavriil și Pavel. Unii monahi au încercat să fugă, dar necredincioșii i-⁠au tăiat cu săbiile. Apoi lezghinii i-⁠au jefuit pe mucenici, au sfărâmat și au dat foc multor lucruri ale bisericii, au aruncat unele într-⁠o fântână, iar icoanele sfinte le-⁠au tăiat cu toporul. Cu binecuvântarea catolicosului și la porunca regelui, trupurile mucenicilor, făcute bucăți, au fost îngropate la sud de mormântul cuviosului David de la Garedja.

Sfântul este pomenit la 14 iunie, după stilul nou; nu este trecut în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.