Sisinie din Sevastia

Sfântul Mucenic Sisinie din Sevastia este numărat între cei patruzeci de mucenici ostași din Sevastia Armeniei, care au pătimit în jurul anului 320 pe vremea lui Liciniu.

Edictul de la Milan din 313 a dat libertatea credinței, dar Liciniu, coîmpărat al lui Constantin cel Mare, era un păgân convins și a hotărât să stârpească creștinismul din partea lui de imperiu, curățându-⁠și oastea de creștini înainte de războiul cu Constantin. În Sevastia, căpetenia Agricolae avea sub el o ceată de patruzeci de viteji din Capadocia, toți creștini. Când ei au refuzat să jertfească zeilor, i-⁠a închis în temniță, unde, în rugăciune, au auzit într-⁠o noapte glasul: „Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” A doua zi Agricolae a încercat să-⁠i amăgească cu laude și cu făgăduința favorii împăratului; când s-⁠a hotărât să-⁠i pună în lanțuri, cel mai în vârstă, Chirion, a spus: „Împăratul nu ți-⁠a dat dreptul să ne pui în lanțuri”, și căpetenia a poruncit să fie duși în temniță fără lanțuri. După șapte zile a sosit marele demnitar Lisias, care i-⁠a judecat; sfinții au răspuns: „Ia nu numai rangul nostru de ostași, ci și viețile noastre; nimic nu ne e mai scump decât Hristos Dumnezeu.” Lisias a poruncit să fie loviți cu pietre, dar pietrele ocoleau ținta, iar cea azvârlită de Lisias l-⁠a lovit pe Agricolae în față.

Iarna, pe ger mare, ostașii au fost dezbrăcați, duși la lacul de lângă cetate și puși sub pază pe gheață toată noaptea. Aproape de mal s-⁠a încălzit o baie ca să-⁠i frângă. Spre ceasul al treilea al nopții Domnul le-⁠a trimis alinare: deodată s-⁠a luminat, gheața s-⁠a topit și apa lacului s-⁠a încălzit. Străjerul Aglaie, care nu dormea, a văzut pe capul fiecărui mucenic o cunună de lumină; a numărat treizeci și nouă, căci cel care fugise își pierduse cununa. S-⁠a dezbrăcat, a spus „Și eu sunt creștin” și s-⁠a alăturat mucenicilor, rugându-⁠se: „Doamne Dumnezeule, cred în Tine, în Care cred acești ostași; alătură-⁠mă lor, ca să pătimesc împreună cu robii Tăi.” A doua zi, călăii au spart cu ciocanele fluierele ostașilor, trupurile au fost arse, iar oasele aruncate în râu. După trei zile mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei, care le-⁠a adunat oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Sisinie se află în lista celor patruzeci.

Este pomenit la 22 martie, după stilul nou; pomenirea comună a celor patruzeci este la 9 martie.