Smaragd din Sevastia

Sfântul Mucenic Smaragd din Sevastia este unul dintre cei patruzeci de mucenici ostași din Sevastia Armeniei, înghețați pe un lac în jurul anului 320, în vremea lui Liciniu.

Ostașii, toți creștini născuți în Capadocia, au refuzat să jertfească idolilor și au fost duși iarna la un lac de lângă cetate. Au fost lăsați dezbrăcați pe gheață toată noaptea, iar aproape de mal se afla o baie încălzită pentru cel ce se va lepăda. Toată noaptea au răbdat gerul, îmbărbătându-⁠se și cântând imnuri. Unul n-⁠a mai putut, a ieșit spre baie și a căzut mort când l-⁠a atins căldura. Străjerul Aglaie a văzut o lumină cerească peste cei rămași, a mărturisit că este creștin și a intrat în apă lângă ei. Dimineața, călăii le-⁠au spart fluierele picioarelor cu ciocane; mama celui mai tânăr, Melitón, l-⁠a îndemnat să nu se teamă și, când el era încă viu, l-⁠a dus pe umeri în urma carului până și-⁠a dat sufletul, apoi l-⁠a pus lângă ceilalți. Trupurile au fost arse pe rug, iar oasele arse aruncate în râu. După trei zile, mucenicii s-⁠au arătat episcopului Petru al Sevastiei și i-⁠au povestit nevoința lor; episcopul le-⁠a adunat oasele și le-⁠a îngropat cu cinste. Smaragd este numit în lista lor.

Pomenirea comună a celor patruzeci de mucenici este la 9 martie, când se ușurează postul și se săvârșește Liturghia Darurilor înainte sfințite; Smaragd are în calendar și o pomenire proprie, la 22 martie, după stilul nou.