Sofronie Smirnov

Cuviosul Sofronie Smirnov (în lume Serghei Gheorghievici Smirnov) a fost arhimandrit, născut în 1828 la Moscova și mort în 1921, cinstit ca sfânt cu cinstire locală în Biserica Ortodoxă Ucraineană. Proslăvirea locală a avut loc în 2008, în eparhia Donețk, în Soborul sfinților de la Sviatogorsk; izvorul nu amintește o canonizare mai largă. Fișa dă 11 septembrie ca zi de pomenire, dar izvorul nu o arată.

S-⁠a născut la Moscova în familia unui preot. În 1837 a început învățătura la școala teologică Vîsoko-⁠Petrovski, învățând acasă, după un bilet de învoire, sub îndrumarea tatălui, și venind la școală de două ori pe an pentru examene. În 1842 a terminat școala și a intrat la seminarul teologic din Moscova, pe care l-⁠a absolvit în 1850, cu gradul al doilea. În 1853 a devenit novice la pustia Sviatogorsk, unde a avut ascultarea de scriitor; duhovnicul lui a fost schimonahul Ioan (Krîukov). În 1856 a fost tuns în monahism cu numele Sofronie, în cinstea Sfântului Sofronie al Ierusalimului, în 1857 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1861 ieromonah. În 1881, la recomandarea arhimandritului German, a fost numit stareț al mănăstirii Sfântul Dimitrie din Reasna, ținutul Ahtîrka, guvernământul Harkov, cu ridicare la rangul de egumen. În 1883 a primit crucea de piept. În 1885 a fost mutat în eparhia Holm-⁠Varșovia și numit duhovnic al casei arhierești din Holm, iar mai târziu duhovnic al seminarului din Holm. În 1887, la cererea episcopului Modest, care îl cunoscuse în timpul păstoririi eparhiei Holm, a fost numit stareț al pustiei bărbătești a Înălțării din Vîsokaia Gora, lângă Arzamas, în eparhia Nijni Novgorod. În 1889 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Între 1894 și 1904 a fost protopop al mănăstirilor și comunităților din districtul al II-⁠lea al eparhiei Nijni Novgorod. A primit ordinele Sfânta Ana gradul II și III, Sfântul Vladimir întocmai cu apostolii gradul IV și medalia de argint a împăratului Alexandru al III-⁠lea. A sprijinit cu putere răspândirea învățăturii duhovnicești și a zidit școli bisericești de parohie în satele Hvatovka și Bîkovka, pentru care a primit o Biblie de la Sfântul Sinod și titlul de membru pe viață al sfatului școlar eparhial din Nijni Novgorod.

În ultimii ani a dus nevoința pustniciei și a stăreției. La 16 noiembrie 1907 a fost scos la pensie din slujba de stareț al pustiei Vîsokaia Gora printr-⁠un decret al consistoriului. În 1908 s-⁠a așezat într-⁠o chilie zidită în locul numit Maidannaia Poliana, în pădurea Vîsokaia Gora, la 30 de verste de Arzamas, lângă care a fost sfințită o biserică de lemn în cinstea Pogorârii la iad a Domnului Iisus Hristos. Lângă chilia lui au început să se așeze fiii lui duhovnicești și, după un timp, a apărut o comunitate monahală, cunoscută ca Pustia lui Sofronie. S-⁠a proslăvit prin darurile duhovnicești ale stăreției, ale prevederii, ale facerii de minuni și ale izgonirii demonilor; încă în viață era mult cinstit de popor. A murit în 1921 și a fost îngropat în capela Cinstitei Cruci a Domnului, după voia lui, în veșmânt simplu, cu o cruce simplă și cu Evanghelia.

În anii 1930, tâlharii au desfăcut mormântul și au deschis sicriul, căutând odoare, dar n-⁠au găsit nimic. Locuitorii satului de lângă, venind să pună în rânduială mormântul pustiit, i-⁠au găsit moaștele nestricate. La 8 mai 2008, printr-⁠o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, s-⁠a hotărât canonizarea locală a nevoitorului în eparhia Donețk, în Soborul sfinților din Sviatogorsk. Slujba proslăvirii a avut loc cu prilejul vizitei întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Vladimir al Kievului, la Lavra Sviatogorsk, la 12 iulie 2008, în catedrala Adormirii.