Sozomen din Potamia

Cipru a avut doi pustnici sfinți cu numele Sozomen: cel din peninsula Karpasia, pomenit la 20 noiembrie, și Sozomen din Potamia, în ținutul Nicosiei, pomenit la 21 noiembrie. Înregistrarea aceasta, la 20 noiembrie, povestește mai ales despre Sozomen din Karpasia, iar tradițiile celor doi sunt adesea amestecate.

Un codice de la mănăstirea Sfânta Treime din Rizokarpaso spune că Sozomen era din Karpasia. Din slujba lui se află că a trăit înainte de stăpânirea francă asupra Ciprului, în jur de 1100. Părinții lui, oameni temători de Dumnezeu, l-⁠au dus de mic spre citirea și cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu. Ajuns bărbat, a plecat de acasă în pustie, grijuliu doar să placă lui Dumnezeu. După multă rătăcire a ajuns la o peșteră în fața unei stânci înalte, pe muntele Kompsa, unde a rămas. Se spune că, intrat în peșteră, s-⁠a închinat și a început să cânte încet un imn în care ruga pe Cuvântul lui Dumnezeu să ridice inima lui și nimic din desfătările lumii să n-⁠o tragă spre cele de jos.

Cu vremea, faima lui s-⁠a răspândit. Nu a refuzat pe nimeni, iar sălașul lui era deschis tuturor; harul vindecării cu care l-⁠a înzestrat Dumnezeu l-⁠a dăruit celor ce veneau cu credință și pocăință. După o viață plăcută lui Dumnezeu, și-⁠a dat sufletul Domnului, iar creștinii l-⁠au îngropat în adâncul peșterii. Mormântul a devenit loc de vindecare. Din tradiția locului se spune și că Sfântul Auxențiu, care trăia mai la nord, venea la Sozomen în fiecare sâmbătă seara, iar împreună se rugau până duminică seara; de aici se trage concluzia că Sozomen era unul din cei 300 de creștini veniți în Cipru din Palestina în vremea prigoanelor arabe. Monahul Acachie, care i-⁠a scris slujba (în 1731), îl numește și episcop al Karpasiei, deși zugrăvit în biserică apare ca bătrân, nu ca ierarh. Mii de pelerini se adună la peștera lui la 20 noiembrie.

Sozomen din Potamia, după un manuscris de slujbă copiat în 1780, a părăsit Palestina în vremea stăpânirii arabe și a ajuns în Cipru cu o însoțire de 300 de creștini. S-⁠a așezat la nord de satul Potamia, într-⁠o peșteră săpată în piatră, unde a postit, a privegheat și a primit darul vindecărilor; i se păstrează acolo mormântul, iar picturile peșterii înfățișează patru minuni ale lui. Într-⁠o cruce făcută în 1340 de patriarhul Ignatie al Antiohiei împotriva lăcustelor a fost pusă și o părticică din moaștele lui.