Vasile Arhanghelski

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Arhanghelski (Vasile Vasilievici Arhanghelski) a fost protoiereu al Bisericii Ruse, născut la 24 februarie 1864 la Serpuhov și împușcat la 13 noiembrie 1937 (31 octombrie după calendarul vechi) pe câmpul de tir de la Butovo, lângă Moscova. A fost numărat între sfinții noi mucenici și mărturisitori ai Rusiei pentru cinstire în toată Biserica prin hotărârea Sfântului Sinod din 7 mai 2003. Este pomenit la 31 octombrie după calendarul vechi (13 noiembrie după cel nou), ziua morții lui, și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Preotul

S-⁠a născut la Serpuhov, unde tatăl lui era psalt. În 1884 a terminat seminarul teologic din Moscova. A fost căsătorit și a avut patru copii. După hirotonia întru preot, în 1885, a primit parohia bisericii din satul Matveevskoe, ținutul Podolsk, gubernia Moscova. În 1891 a trecut la biserica icoanei Maicii Domnului Ahtîrskaia din satul Ahtîrka, volostea Hotkovo, ținutul Dmitrov. A întemeiat și a deschis trei școli parohiale în satele parohiei Ahtîrka. În 1919 a fost ridicat la rangul de protoiereu. Între distincțiile bisericești a primit în 1914 o cruce de aur, în 1925 o cruce cu podoabe, în 1929 palița, în 1935 mitra.

Arestările

Prima dată, în 1920, a fost condamnat la trei luni de închisoare cu suspendare, sub învinuirea de activitate contrarevoluționară. După aceea, oamenii OGPU au început să strângă pe ascuns material împotriva părintelui Vasile. Noaptea de 2 spre 3 septembrie 1929 a fost arestat a doua oară și pus în închisoarea Butîrka din Moscova. La 3 septembrie a fost întrebată o enoriașă din satul Komiakino, care a dat mărturie despre cuvintele lui după un molebem. La 23 noiembrie 1929 Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU l-⁠a condamnat, după articolul 58, punctul 10, la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord, pentru „agitație antisovietică și antisemită”. Primul loc de surghiun a fost Barabinsk, în ținutul Novosibirsk, dar mai târziu a fost mutat în regiunea Vologda. În 1932, după terminarea surghiunului, i s-⁠a interzis să se așeze în orașele mari și pe o rază de o sută de kilometri în jurul lor. De aceea a fost trimis la o parohie îndepărtată, a bisericii Nașterii Maicii Domnului din satul Timoșevo, raionul Volokolamsk.

La 22 septembrie 1937 a fost arestat a treia oară și pus în închisoarea din Volokolamsk. La o percheziție amănunțită s-⁠au aflat doar șaptesprezece monede sovietice de argint de câte cincizeci de copeici, pe care i le-⁠au luat. La 23 septembrie anchetatorii NKVD au chemat pe președintele sfatului sătesc, care a dat o mărturie despre el. La interogatoriu, părintele Vasile a răspuns că nu s-⁠a ocupat cu activitate contrarevoluționară, iar la percheziție, „când se priveau cărțile bisericești, am spus, în glumă, că scrisorile lui Troțki nu le veți găsi, le-⁠am ars pe toate”. Alte interogatorii nu au mai fost. La 11 noiembrie 1937 troica NKVD a regiunii Moscova l-⁠a condamnat la moarte pentru „lucrare de subminare și antisovietică între oameni, îndreptată spre ruinarea colhozului, și rostirea unor stări de înfrângere”. La 13 noiembrie 1937 sentința a fost pusă în lucrare pe câmpul de la Butovo, lângă Moscova, și părintele Vasile a fost îngropat într-⁠una din gropile comune.