Suchia și cei 16 mucenici

Suchia și cei 16 mucenici sunt Sfântul Mucenic Suchia și însoțitorii lui, nobili georgieni din secolul al II-⁠lea: Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivchirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnanos, Nerangios, Polieuct, Iacob, Foca, Domentian, Victor și Zosima. Au slujit la curtea principelui Albaniei Caucaziene și au ajuns la Artașat, în Armenia, în vremea regelui Artaxias, odată cu fiica principelui, Satenik, care s-⁠a căsătorit cu regele.

Acolo au devenit ucenicii lui Hrisos, ucenicul apostolului Tadeu, care i-⁠a botezat în Eufrat. După uciderea lui Hrisos și a patru ucenici, Suchia a rămas părintele obștii. S-⁠au retras pe muntele Sukaketi, au trăit o viață aspră și, când noul principe Datianos a trimis pe curteanul Barlapa să-⁠i aducă, au refuzat să se lepede de Hristos. Au fost arși și tăiați cu sabia, iar în anul 123, după tradiție, au primit cununa muceniciei. Moaștele au rămas 230 de ani fără îngropare și neputrezite, apoi creștinii le-⁠au îngropat în secolul al IV-⁠lea. Pomenirea lor este la 15 aprilie, stil vechi (28 aprilie, stil nou).