Talale din Mesukevi

Sfântul Mucenic Talale din Mesukevi, georgian, a fost unul dintre cei șaptesprezece nobili georgieni, în frunte cu Suhie, care au murit arși pe muntele Sukaketi, în jurul anului 123, pentru credința în Hristos.

Suhie și cei șaisprezece însoțitori ai lui, georgieni, erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei Caucaziene. Însoțind-⁠o pe fiica stăpânitorului, Satenik, soția regelui armean Artaxias (88-123), au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo predica creștinul grec Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu. Nobilii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și dedice întreaga viață slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece georgieni nou-⁠botezați l-⁠au urmat pe Hrisos în Mesopotamia; la Botezul în apele Eufratului, săvârșit de preotul Hrisos, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul slavei Iisus Hristos. La locul Botezului au ridicat o cinstită cruce, numită „Crucea Bunei Vestiri”. Hrisos le-⁠a dat noi nume: celui mai în vârstă, Suhie (în loc de Bagadras), iar însoțitorilor Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Polievct, Iacov, Foca, Dometian, Victor și Zosima.

După moartea mucenicească a fericitului Hrisos, Suhie a devenit povățuitorul frăției. Curând toți s-⁠au mutat într-⁠un loc sălbatic pe muntele Sukaketi, aproape de satul de munte Bagrevandi, unde foștii nobili au dus o viață de nevoință aspră, hrănindu-⁠se cu puține plante de munte și bând apă rece de izvor. Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că foștii lui nobili au primit creștinismul și s-⁠au așezat în singurătate rugătoare. L-⁠a însărcinat pe Barnapas, om al lui, cu o ceată de ostași, să-⁠i convingă să se întoarcă la curte și la vechea credință. Barnapas l-⁠a găsit pe Suhie și pe tovarășii lui, dar ei, ținând făgăduința de a sluji lui Dumnezeu, au respins toate stăruințele. Atunci, din porunca lui Barnapas, Suhie și tovarășii au fost țintuiți pe pământ în chip de cruce și arși. Murind, Condrat, apoi ceilalți mucenici, au început să cânte Psalmul 21. După ardere, trupurile lor au fost tăiate și împrăștiate pe tot muntele Sukaketi, de unde mucenicii au primit numele de Mesukevi (mai exact, Sukaketi). Aceasta s-⁠a petrecut în 123 (după alte date, în 130; un manuscris athonit din secolul al XI-⁠lea de la Iviron indică anul 100). Rămășițele sfinte au rămas neîngropate și neștirbite până în secolul al IV-⁠lea, când creștinii locului le-⁠au pus în sicrie și le-⁠au îngropat (numele mucenicilor s-⁠au găsit scrise pe stâncă). Sfântul sfințit mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei († cca 335, pomenit la 30 septembrie), a ridicat pe acel loc o biserică și o mănăstire; mai târziu a țâșnit acolo un izvor tămăduitor.

Talale este pomenit la 28 aprilie și, după stilul nou, la 22 noiembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților alani.