Tatvin de Canterbury

Tatvin de Canterbury a fost monah, iar apoi stareț al unei mănăstiri benedictine la Breedon, în Mercia, cunoscut pentru evlavia și învățătura lui. A urmat Sfântului Brithwald ca al zecelea arhiepiscop de Canterbury, între 731 și 734. A fost și scriitor: s-⁠au păstrat ghicitorile pe care le-⁠a alcătuit, ca și o gramatică a limbii latine pentru cititori mai avansați. A adormit la 30 iulie 734. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit în Apus.

Pomenirea lui cade la 30 iulie, după calendarul stil nou; Bisericile de stil vechi țin aceeași zi a Mineiului la 12 august, pe calendarul civil.