Tavrion Tolokonțev

Sfântul Cuvios Mucenic Tavrion Tolokonțev, monah, s-⁠a născut la 5 august 1871 în ținutul Nikolsk din gubernia Vologda, în familia țăranilor Grigore Maximovici și Olga Pavlovna Tolokonțev, și a primit la botez numele Matei. La 26 august 1908 a intrat în Mănăstirea Schimbarea la Față de la Valaam și la 26 iunie 1912 a fost primit novice. La 23 decembrie 1920, la metocul Valaamului din Moscova, a fost tuns în monahism și a primit numele Tavrion.

După închiderea metocului, în 1925, s-⁠a așezat pe lângă biserica Icoanei Maicii Domnului de la Rjev, ca cântăreț. Câțiva monahi de la Valaam au închiriat un apartament în apropiere și au alcătuit o obște cu rânduială, masă și ascultări în comun. Toți slujeau în biserică, ca preoți sau cântăreți, iar veniturile mergeau la un econom ales de obște, care dădea fiecăruia cinci ruble pe lună pentru nevoi personale și păstra și o parte din banii mănăstirii Valaam.

La 7 octombrie 1930 apartamentul a fost percheziționat, banii mănăstirii au fost luați, iar frații, între ei și monahul Tavrion, au fost arestați și închiși la Butîrka. Întrebat ce va face mai departe, el a răspuns, după cum s-⁠a păstrat în dosar, că va sluji Biserica atât cât ea va exista. La interogatoriul din 16 octombrie a spus că trăiește în obște, cântă în biserică și că monahii vorbesc între ei despre greutățile slujitorilor cultului, lipsiți de rații, arestați și chiar împușcați fără vină. Socotea însă că Domnul a îngăduit această stăpânire pentru păcatele oamenilor, că orice stăpânire este de la Dumnezeu, după cuvântul Apostolului Pavel, și că trebuie să ne rugăm pentru îndreptarea ei.

La 13 noiembrie 1930 ancheta s-⁠a încheiat. Acuzarea susținea că grupul de monahi, după desființarea metocului în 1925, își însușise o parte din averea mănăstirii și întemeiase o mănăstire ilegală, și că ei răspândeau zvonuri despre prigonirea religiei. La 23 noiembrie Colegiul OGPU l-⁠a osândit la trei ani de exil în Regiunea de Nord, pe care i-⁠a petrecut în regiunea Vologda. Rămas în ținut și după ieșire, a fost chemat în 1937 la Veliki Ustiug de arhiepiscopul Pitirim (Krîlov) și a locuit în căsuța de lângă biserica Sfântului Ioan Botezătorul.

Pe când bisericile se închideau una după alta, niște monahii care locuiau lângă o biserică rămasă fără preot l-⁠au rugat să intervină pentru ea și să slujească acolo ca preot. A primit și a mers la Moscova, unde s-⁠a întâlnit cu mitropolitul Serghie (Stragorodski), și la Arhanghelsk, dar stăruințele nu au avut izbândă. La 3 decembrie 1937 a fost arestat și interogat în aceeași zi. A negat orice activitate contrarevoluționară și a spus că a mers la Moscova și la Arhanghelsk doar ca să ceară deschiderea bisericii din Dîmkovo.

La 10 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. La 12 martie 1939 a fost trimis la închisoarea din Griazovet, iar la 4 aprilie la colonia de muncă de la Noveozero, aflată în clădirile pustiite ale mănăstirii de acolo. S-⁠a săvârșit în această colonie la 7 iunie 1939 și a fost îngropat în mormânt necunoscut.

Sfântul Tavrion este pomenit la 7 iunie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Vologda, la 22 august (zi mobilă) în Soborul sfinților de la Valaam și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.