Teoctist din Palestina

Cuviosul Teoctist din Palestina a fost tovarăș și ucenic al Sfântului Eftimie cel Mare, nevoitor la lavra Faran și apoi egumen al unei mănăstiri din pustia Iudeii, care i-⁠a luat numele. A murit la adânci bătrâneți, după un izvor în anul 451, după altele în 446. Biserica îl pomenește la 3 septembrie (16 septembrie pe calendarul nou).

Începuturile

Un izvor îl face originar din orașul armean Ierapole. Se povestește că într-⁠o zi un tânăr singuratic a bătut la poarta unei mănăstiri: era Teoctist, care, iubind pe Dumnezeu din toată inima, fugise din casa părinților ca să se despartă o dată pentru totdeauna de o lume plină de prilejuri de a încălca legea Domnului. Egumenul a înțeles rostul tânărului și l-⁠a primit între frați, ca să-⁠i dea prilejul să se dăruiască curat slujirii lui Dumnezeu. De la Ierusalim, plin de gânduri cucernice despre lucrările Domnului, Teoctist a plecat în pustia de deasupra Mării Moarte, unde se afla lavra Faran, cu multe chilii de pustnici risipite și cu o singură biserică de obște. A locuit într-⁠o peșteră goală, în vecinătatea Sfântului Eftimie cel Mare. Cunoscându-⁠l pe monahul Eftimie, a devenit ucenicul lui, a primit de la el tunderea în monahism și amândoi au început să se nevoiască împreună.

Pustia și mănăstirea

În fiecare an, după odovania Botezului Domnului, Eftimie și Teoctist căutau în pustie încercarea și singurătatea și se întorceau la chiliile lor abia în Duminica Floriilor. După cinci ani de la începutul legăturii lor, au mers în pustie pentru Postul Mare și au găsit într-⁠o vale secată (Wadi Mukallik) o peșteră mare, unde au rămas în rugăciune o vreme. În cele din urmă i-⁠au aflat păstori din Betania, și oamenii din împrejurimi au început să vină la ei după sfat duhovnicesc și să le aducă de mâncare. Monahii au zidit atunci o biserică. Când au venit și alți monahi să fie învățați, Eftimie și Teoctist au ridicat o lavră deasupra bisericii din peșteră, iar Teoctist a ajuns egumenul mănăstirii. Lui Eftimie i se atribuie întemeierea mai multor mănăstiri, între care și cea a lui Teoctist.

Adormirea

Când Teoctist avea optzeci și patru de ani, Dumnezeu i-⁠a vestit Sfântului Eftimie că ucenicul lui dintâi va trece la slava veșnică. Eftimie s-⁠a grăbit la el și Teoctist și-⁠a dat sufletul în mâinile învățătorului său, la 3 septembrie. La înmormântarea lui a fost de față și patriarhul Ierusalimului.