Teodor, Amian, Iulian și Chion

Sfinții Mucenici Teodor, Mian, Iulian și Chion din Candavle, lângă Nicomidia, au pătimit pentru credința creștină în marea prigoană a lui Maximian, între 305 și 311. Sunt pomeniți la 4 septembrie.

Mucenicii erau dintr-⁠un sat de lângă Nicomidia, Candavle. După viața lor, au fost prinși din porunca stăpânitorului Nicomidiei. Au refuzat să se lepede de Hristos și, pentru aceasta, au fost supuși la chinuri. Întâi trupurile lor au fost răzuite până s-⁠au văzut oasele, apoi au fost puși într-⁠o baie încălzită foarte tare, ale cărei uși au fost pecetluite cu inelul împărătesc, ca să nu poată ieși. Un înger al lui Dumnezeu i-⁠a scos nevătămați din baie, cu ușile pecetluite. Ostașii i-⁠au prins și i-⁠au scos în afara cetății, la ucidere. Înainte de moarte, la cererea mucenicilor, li s-⁠a dat vreme de rugăciune. Trupurile mucenicilor au fost tăiate în bucăți, genunchii li s-⁠au zdrobit, apoi trupurile le-⁠au fost arse în foc.

După scrierile din veacul al X-⁠lea, numărul mucenicilor se dă deosebit: în Minologhionul lui Vasile al II-⁠lea sunt patru, iar în Sinaxarul Bisericii din Constantinopol sunt cinci. Al cincilea mucenic este Centurion. În calendarele Bisericii Ruse numele lui Centurion lipsește, în cele grecești este trecut.