Moise

Sfântul Proroc și Văzătorul de Dumnezeu Moise a fost cel care, prin voia lui Dumnezeu, a scos poporul Israel din robia Egiptului și i-⁠a dat Legea pe muntele Sinai. Biserica îl cinstește ca pe unul dintre cei mai mari prooroci ai Vechiului Testament, iar tradiția îi atribuie cele cinci cărți ale Legii: Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii și Deuteronomul. Viața lui este povestită în Scriptură, de la Ieșire 2 până la Deuteronom 34. Anul nașterii nu se poate fixa cu siguranță: sinaxarele ortodoxe îl așază în 1569 înainte de Hristos, iar cronologiile moderne îl pun mai târziu, în veacul al XIII-⁠lea.

Nașterea și copilăria

Moise s-⁠a născut în Egipt, din tribul lui Levi, fiu al lui Amram și al Iochebedei. Faraon poruncise ca pruncii evreilor să fie aruncați în Nil. Mama l-⁠a așezat într-⁠un coș de papirus uns cu smoală, la malul apei. Fiica lui Faraon l-⁠a găsit, l-⁠a înfiat și i-⁠a pus numele Moise, adică „scos din apă”. Fără să știe, a încredințat creșterea lui chiar mamei sale.

Crescut ca fiu al prințesei, a deprins toată înțelepciunea egiptenilor, dar nu s-⁠a înstrăinat de credința părinților și de neamul său. Doxologia păstrează și o istorisire din tradiție, după care, copil fiind, a luat coroana lui Faraon, cu un idol mic săpat pe ea, și a călcat-⁠o în picioare.

Fuga în Madian

La patruzeci de ani a ucis un egiptean care lovea un israelit și a fugit în ținutul Madian. Acolo s-⁠a căsătorit cu Sefora, fiica preotului Ietro, și a avut doi fii, Ghersom și Eliezer. Păstorind turmele socrului său, în liniștea munților și a pustiei, s-⁠a pregătit în rugăciune pentru slujirea pentru care Dumnezeu îl rânduise: să păstorească poporul Său.

Rugul aprins și trimiterea

După alți patruzeci de ani, pe muntele Horeb, Dumnezeu i s-⁠a arătat în chipul unui foc ieșit dintr-⁠un rug care ardea fără să se mistuie. Sfinții Părinți au văzut în rugul nears o prefigurare a nașterii feciorelnice: Maica Domnului L-⁠a purtat pe Dumnezeu în pântece fără să fie mistuită. Moise s-⁠a socotit nevrednic și greu la vorbire, iar Dumnezeu i l-⁠a dat ajutor pe fratele său Aaron.

Ieșirea și Legea

Moise și Aaron s-⁠au înfățișat înaintea lui Faraon cerând să lase poporul să plece. Plăgile trimise asupra Egiptului, cea din urmă fiind moartea întâilor născuți, l-⁠au făcut în cele din urmă să cedeze. Israeliții au trecut Marea Roșie ca pe uscat, iar oștirea egipteană a fost acoperită de ape. Părinții Bisericii văd în această trecere o închipuire a Botezului.

În pustie, poporul a primit mană și apă din stâncă. Pe muntele Sinai, Moise a intrat în norul de întuneric și a primit tablele Legii. Când poporul s-⁠a închinat vițelului de aur, Moise s-⁠a rugat pentru el. Primele două cântări biblice, cea de la Ieșire 15 („Cânta-⁠voi Domnului”), cântată pe malul Mării Roșii, și cea din Deuteronom 32 („Ia aminte, cerule”), cântată în ținutul Moabului, sunt atribuite lui.

Patruzeci de ani în pustie și sfârșitul

Patruzeci de ani i-⁠a povățuit pe israeliți, i-⁠a judecat și s-⁠a rugat pentru ei. Scriptura mărturisește că era omul cel mai blând de pe fața pământului. Pentru o îndoială la apele Meribei, i s-⁠a spus că nu va intra în Țara Făgăduinței. L-⁠a rânduit urmaș pe Isus Navi.

Din vârful muntelui Nebo, numit și Fasga, în ținutul Moabului, Domnul i-⁠a arătat țara făgăduită. Acolo a murit, la o sută douăzeci de ani, după cuvântul Domnului, iar locul mormântului său nu este cunoscut nimănui. Sinaxarul ortodox așază moartea lui în 1449 înainte de Hristos.

Cinstirea

La Schimbarea la Față, Moise s-⁠a arătat pe Tabor împreună cu Sfântul Ilie, mărturisind că Legea și proorocii vestesc pe Hristos. Se mai povestește că, în ziua în care Sfântul Ioan Scărarul a fost așezat egumen pe Sinai, Moise a fost văzut cum dă porunci bucătarilor și slujitorilor, iar Ioan a spus după aceea că Domnul Moise nu face nimic neobișnuit slujind în locul care îi aparține.

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 4 septembrie.