Teodor Cicikanov

Sfântul Sfințit Mucenic Teodor Cicikanov, preot, s-⁠a născut la 10 februarie 1884 într-⁠un sătuc din ținutul Barnaul, într-⁠o familie evlavioasă, a lui Pavel Vasilievici și Nadejda Efimovna Cicikanov. A primit cununa muceniciei prin împușcare la 22 noiembrie 1937, la Semipalatinsk.

Viața

Tatăl lui servea ca scrib sătesc și citeț la biserica Pokrovsko-⁠Ilinskaia, unde a fost botezat Teodor. Părinții, evlavioși, și-⁠au crescut copiii în strictă cucernicie. Cu glas bun, Teodor cânta pe strană și în timpul liber îi plăcea să citească. A învățat la școala duhovnicească din Barnaul și la seminarul din Tomsk, pe care l-⁠a terminat în 1905. A lucrat la Consistoriul din Omsk până în iulie 1909, unde a cunoscut-⁠o pe Liubov Smirnova, cu care s-⁠a cununat în 1909. În 1912 s-⁠a născut fiica Nina, iar peste o jumătate de an Teodor s-⁠a îmbolnăvit de tuberculoză și a fost nevoit să plece un an în Crimeea. Acolo s-⁠a întărit în dorința de a fi preot. La 22 iulie 1913 a fost hirotonit preot de episcopul Andronic al Omskului și Akmolinskului și trimis la biserica din Dolon, ținutul Semipalatinsk. În 1915 a slujit într-⁠o biserică din Semipalatinsk.

În 1921 au murit de scarlatină fiica Nina, de zece ani, Oleciska, de un an, și bătrâna bunică Glafira Gheorghievna. În familia părintelui Teodor domnea o atmosferă bună și înțelegere deplină. El își învăța copiii să trăiască cucernic, cu rugăciune și post, își pregătea predicile după cărțile din dulapul mare de acasă, iar în timpul liber repara ghetele familiei iarna și cosea papuci vara. Din 1917 viața preoților s-⁠a schimbat: Biserica a fost despărțită de stat, iar politica a devenit tot mai aspră. La 27 noiembrie 1931 a fost închisă catedrala Semnului, iar părintele Teodor a devenit preot la catedrala Înălțării. Biserica a fost supusă unui impozit mare, iar preotul dădea lună de lună cea mai mare parte din salariu. Slujitorilor cultului nu li se dădeau cartele de alimente, de aceea părintele Teodor a lucrat și ca socotitor. Era chemat la NKVD și venea de acolo posomorât, rugându-⁠și copiii să nu-⁠l întrebe nimic. Fiica Antonina povestește că el i-⁠a spus odată să nu plângă niciodată când e jignită, ci să povestească acasă, iar dacă nu e cu putință, să povestească pernei și atunci să plângă.

Arestarea și mucenicia

În 1937, la Semipalatinsk a trecut un val de arestări în cadrul unui complot al bisericii născocit de NKVD. În august au fost arestați arhiepiscopul Alexandru Șciukin al Semipalatinskului și egumena Ecaterina, apoi protoiereul Boris Gherasimov, protoiereul Nestor Panin, preoții Constantin Cerepanov, Andrei Gladkih și alții. Arestarea era așteptată de toți: preoteasa Liubov pregătise pentru părintele Teodor traiste cu pesmeți și schimburi de rufe. La 19 noiembrie 1937 au venit și după el. Rudele nu au mai aflat nimic de soarta lui, până când în 1956 le-⁠a venit o hârtie că ar fi murit din cauza hipertensiunii la 22 noiembrie 1945. Abia după deschiderea arhivelor NKVD-⁠FSB, în anii nouăzeci, s-⁠a stabilit că prin hotărârea troicii din 19 noiembrie 1937 Gherasimov, Panin, Cicikanov, Climov, Gladkih și Cerepanov au fost osândiți, ca membri ai unei organizații bisericești de spionaj, la pedeapsa capitală. Sentința a fost executată la 22 noiembrie 1937 în orașul Semipalatinsk.

Cinstirea

Prin hotărârea Sinodului jubiliar al Bisericii Ruse, ținut la Moscova între 13 și 16 august 2000, protoiereul Nestor Panin, protoiereul Teodor Cicikanov, preotul Victor Climov și preotul Constantin Cerepanov au fost trecuți în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Se pomenește la 22 noiembrie (stil nou) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 7 februarie, într-⁠o zi schimbătoare.