Teodor din Amoriu

Sfântul Mucenic Teodor din Amoriu (Frigia) este unul dintre cei patruzeci și doi de mucenici din Amoriu, apărători ai cetății. În vremea războiului dintre împăratul grec Teofil (829 până la 842) și sarazini, aceștia din urmă au izbutit să asedieze orașul Amoriu din Galatia. Prin trădarea comandantului Vadițis, Amoriu a căzut, iar patruzeci și doi dintre apărătorii lui, ostași, au fost luați prizonieri și duși în Siria. Șapte ani de temniță grea i-⁠au îndemnat zadarnic pe prizonieri să se lepede de credința creștină și să primească islamul. Ei au respins cu stăruință ofertele măgulitoare și au răbdat cu bărbăție amenințările cumplite. După multe chinuri, fără să le fi frânt duhul, i-⁠au osândit la moarte. Se nădăjduia să se poată clinti statornicia lor chiar înaintea execuției. Ostașului Teodor i-⁠au spus: „Știm că ai lăsat rangul sfânt și ai ajuns ostaș și ai vărsat sânge. Nu poți nădăjdui în Hristos, recunoaște-⁠l pe Mahomed”. Mucenicul a răspuns cu încredere că nu s-⁠a lepădat de Hristos, ci că pentru că a lăsat rangul sfânt trebuie să-⁠și verse sângele.

Cei osândiți s-⁠au apropiat liniștiți și fără frică de călăi. Au fost decapitați, iar trupurile lor au fost aruncate în Eufrat. Slujba îi laudă pe sfinții pătimitori: pe „preafericitul” Teodor, pe „neînvinsul” Calist, pe „bravul” Constantin, pe „minunatul” Teofil și pe „tare” Vasoi. Trădătorul Vadițis n-⁠a scăpat de o soartă rușinoasă: dușmanii știau că nu se poate încrede în trădător și l-⁠au omorât.

Teodor se pomenește la 19 martie (stil nou). Povestea muceniciei lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.