Teodorit din Mesukevi

Sfântul Mucenic Teodorit din Mesukevi, georgian, este unul dintre cei șaptesprezece mucenici ai muntelui Sukaketi din Georgia: Sfântul Mucenic Suhie și însoțitorii lui, Andrei, Anastasie și mulți alții. Se pomenește la 28 aprilie (stil nou) și, într-⁠o zi schimbătoare, în Soborul sfinților din Alania (22 noiembrie).

Sfântul Suhie și cei șaisprezece însoțitori ai lui georgieni erau mari dregători la curtea stăpânitorului Albaniei (Agvania caucaziană, pe teritoriul de azi al Azerbaidjanului). Însoțind pe fiica stăpânitorului, Sateniki, soția regelui armean Artaxar (88 până la 123), au ajuns la Artașat, vechea capitală a Armeniei. Acolo propovăduia creștinul grec Hrisos, luminat și hirotonit preot de Sfântul Apostol Tadeu (mort cam 44, pomenit la 21 august). Dregătorii au crezut în Mântuitorul și au hotărât să-⁠și închine toată viața slujirii lui Dumnezeu. Toți cei șaptesprezece georgieni nou-⁠botezați l-⁠au urmat pe Hrisos în Mesopotamia. La Botezul în apele Eufratului, săvârșit de preotul Hrisos, au fost învredniciți să-⁠L vadă pe Domnul slavei, Iisus Hristos.

La locul Botezului sfinții mucenici au ridicat o cruce cinstită și au numit-⁠o „Crucea Bunei Vestiri”. La Botez preotul Hrisos le-⁠a dat noi nume tuturor: celui mai în vârstă, Suhie (în locul lui Bagadras), iar însoțitorilor, Andrei, Anastasie, Talale, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Lucian, Mimnenos, Nerangios, Poliecht, Iacov, Foca, Domentian, Victor și Zosima. După moartea mucenicească a fericitului Hrisos, Suhie a devenit povățuitorul duhovnicesc al fraților. Curând toți s-⁠au mutat într-⁠un loc sălbatic, pe muntele Sukaketi, aproape de satul de munte Bagrevandi. Foștii dregători au dus aici cea mai aspră viață de nevoință, hrana lor era puțina vegetație de munte, iar băutura apă rece de izvor.

Noul stăpânitor al Albaniei păgâne, Datianos, a aflat că foștii lui dregători au primit creștinismul și s-⁠au așezat în singurătate de rugăciune. L-⁠a trimis pe apropiatul său Barnapas cu o ceată de ostași ca să-⁠i convingă să se întoarcă la curte și la vechea credință. Barnapas i-⁠a găsit pe Suhie și însoțitorii lui, dar ei, ținând jurământul slujirii lui Dumnezeu, au respins toate îndemnurile. Atunci, la porunca lui Barnapas, Suhie și însoțitorii lui au fost țintuiți în cruce la pământ și arși. Murind, Sfântul Condrat și după el ceilalți mucenici au început să cânte psalmul 21. După ardere, trupurile le-⁠au fost tăiate bucăți și împrăștiate pe tot muntele Sukaketi, de unde mucenicii au primit numele de Mesukevi (mai corect, de la Sukaketi). S-⁠a întâmplat în anul 123 (după alte date, 130; un manuscris pe pergament al mănăstirii Iviron de pe Athos, din veacul al XI-⁠lea, dă anul 100).

Sfintele rămășițe au rămas neîngropate și neputrezite până în veacul al IV-⁠lea, când au fost puse în sicrie și îngropate de creștinii din partea locului (numele sfinților mucenici s-⁠au arătat săpate pe stâncă). Sfântul Sfințit Mucenic Grigore, luminătorul Armeniei (mort cam 335, pomenit la 30 septembrie), a ridicat pe acel loc o biserică și a întemeiat o mănăstire. Mai târziu acolo s-⁠a descoperit un izvor tămăduitor.