Teodosie al Moscovei

Sfântul Ierarh Teodosie al Moscovei (Bivalțev), mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii și scriitor duhovnicesc, a murit în 1476.

În 1453 este amintit ca arhimandrit al mănăstirii Ciudov. La 23 iunie 1454 a fost hirotonit episcop al Rostovului de mitropolitul Iona. În 1455 a fost osândit pentru că, în ajunul Botezului Domnului, care atunci cădea duminica, le-⁠a îngăduit mirenilor să mănânce carne, iar monahilor pește, brânză și ouă. Mitropolitul Iona l-⁠a chemat la sobor la Moscova și l-⁠a amenințat cu scoaterea din rang. Dar pocăința deplină și smerenia lui Teodosie, precum și mijlocirea marii cneaghine Maria Iaroslavna, au potolit mânia lui Iona. După acest întâmplare, Teodosie a devenit cu totul luător-⁠aminte la sine, atent cu turma și exigent cu clerul. Ca să-⁠i îndemne pe clericii eparhiei să-⁠și îndeplinească mai strict îndatoririle, în 1459 (după alte știri, 1458) a rânduit la Belozersk un sobor particular al tuturor egumenilor, preoților și diaconilor.

La 9 mai 1461 a fost ales mitropolit al Moscovei; îl alesese încă din viață însuși Sfântul Iona. De la păstorirea lui a început o nouă perioadă în relațiile mitropoliților ruși cu Patriarhia Constantinopolului, o perioadă de independență de fapt și de autocefalie de fapt. Teodosie a fost primul mitropolit a cărui alegere a fost întărită direct de marele cneaz. Ajuns mitropolit, s-⁠a apucat cu și mai mare râvnă să îndrepte moravurile clerului. În fiecare săptămână aduna preoții Moscovei și le dădea învățătură duhovnicească. A fost mai ales sever cu preoții și diaconii văduvi, pe care de cele mai multe ori îi trimitea la mănăstiri. Asprimea lui a stârnit murmur și nemulțumire și în cler, și în popor.

Simțind că clerul și turma nu îl iubesc, la 13 septembrie 1464 Sfântul Teodosie a părăsit mitropolia și s-⁠a așezat în mănăstirea Ciudov. Acolo a luat în grijă un bolnav paralizat și i-⁠a slujit, spălându-⁠i rănile, până la sfârșitul zilelor. Aproape zece ani și-⁠a petrecut Teodosie în nevoință smerită. Spre sfârșitul vieții, în 1475, s-⁠a mutat la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. A murit la 15 octombrie 1476 în mănăstirea Sfântului Serghie. După unele izvoare a fost îngropat în mănăstirea Ciudov din Moscova, în biserica Arhanghelului. Istoricul E. E. Golubinski, bazându-⁠se pe un inventar din 1641, spune însă că pe mormintele a trei ierarhi, Serapion al Novgorodului, Ioasaf și Teodosie al Moscovei, se așezau trei acoperăminte în încăperea lui Serapion; mormântul lui Teodosie a fost uitat după 1641. Nu au ajuns la noi știri despre vremea canonizării. Arhimandritul Leonid (Kavelin) îl amintește ca pe un sfânt necanonizat, dar în slujba tuturor sfinților ruși numele lui este rostit în rugăciunea de litie. În 2009 numele mitropolitului Teodosie a fost trecut în Soborul sfinților din Moscova, în rândul ierarhilor. Se pomenește la 19 iulie (stil nou), în Soborul sfinților din Radonej, și la 5 septembrie, într-⁠o zi schimbătoare, în Soborul sfinților din Moscova.