Teodosie de la Maniava

Cuviosul Teodosie de la Maniava (mort la 24 septembrie 1629) a fost unul dintre întemeietorii și al doilea egumen al schitului Maniava, o mănăstire de singurătate din Munții Carpați din vestul Ucrainei. A urmat ca egumen Cuviosului Iov de la Maniava, a condus schitul opt ani și a fost cinstit de contemporani ca un înger în trup. Se pomenește la 24 septembrie, iar împreună cu Cuviosul Iov la 24 iunie, după calendarul vechi. Canonizarea lui este atestată pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului în 2004; sursa engleză mai spune că a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei, ceea ce celelalte surse nu arată.

Viața

Din tinerețe a fost atras de viața bisericească și duhovnicească. Era ierodiacon când, în 1608, a venit la Cuviosul Iov, întemeietorul schitului, care l-⁠a deosebit îndată de ceilalți, văzând în el râvnă și smerenie mare. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu și ajutorul credincioșilor, într-⁠un loc singuratic, asemănător unei insule, s-⁠a ridicat o mănăstire, iar în 1612, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, s-⁠a sfințit biserica mănăstirii. În toate lucrările și nevoile mănăstirii, ierodiaconul Teodosie a fost ajutorul neobosit al Cuviosului Iov. Când acesta a plecat pentru un timp la Kiev, să se închine Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor, l-⁠a lăsat pe părintele Teodosie egumen, spunându-⁠i să fie păstorul și duhovnicul lor și că el îl va ajuta cât va trăi.

La sfârșitul lui 1621, Cuviosul Iov, în vârstă de șaptezeci de ani, s-⁠a îmbolnăvit și a murit la 29 decembrie 1621. Teodosie a condus mănăstirea opt ani. A răbdat cu bărbăție greutățile vremii, prigoana împotriva ortodocșilor din partea iezuiților, a condus înțelept mănăstirea, a înmulțit frații, a ridicat marea biserică a Înălțării și a primit de la patriarhul Timotei al Constantinopolului ștavropighia. În 1628 a luat parte la primul sinod al mitropoliei Kievului după unirea de la Brest, adunat de mitropolitul Iov Boretki la mănăstirea Sfântul Mihail cu Acoperișul de Aur din Kiev. Auzul vieții lui aspre și virtuoase s-⁠a răspândit în Carpați, în Galiția, Volhinia, Bucovina, Moldova și România. Autoritatea duhovnicească a egumenului Teodosie și rânduiala strictă a obștii i-⁠au adus mult respect din partea altor mănăstiri ortodoxe. La sinodul din 1628 egumenul Teodosie și obștea lui au fost alese ca mănăstire în frunte, proto, peste alte 556 de mănăstiri din vestul Ucrainei și Moldova, între care Suceava și Neamț. Mitropolitul Petru Movilă scria că cine vrea să vadă pe robii lui Dumnezeu în chip omenesc să meargă în Carpați, unde două sute de îngeri în trup omenesc și-⁠au închinat viața lui Dumnezeu.

A adormit în pace în 1629 și a fost îngropat lângă învățătorul său, Iov. Piatra mare de mormânt cu o cruce ortodoxă, care îi acoperea, se păstrează și este cinstită la schitul Maniava.

Cinstirea

La 15 iulie 2004, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului a trecut pe Cuvioșii Iov și Teodosie de la Maniava între sfinții cinstiți în toată Biserica și a pus numele lor în calendar. Moaștele lor se păstrează în catedrala Înălțării. Pomenirea lui Teodosie este la 24 septembrie, cea a lui Iov la 29 decembrie, iar pomenirea lor comună la 24 iunie (7 iulie).