Teodul din Atalia

Sfântul Mucenic Teodul din Atalia (din Pamfilia) a pătimit împreună cu tatăl său, Sfântul Mucenic Hesper, cu mama sa, Sfânta Muceniță Zoe, și cu fratele său, Sfântul Mucenic Chiriac, pentru credința în Hristos, în veacul al II-⁠lea, în vremea prigoanei lui Adrian (117 până la 138). Soții, botezați încă din copilărie, și-⁠au crescut copiii în credință adâncă. Toți erau robii nobilului roman Catul, care locuia în orașul Atalia din Asia Mică. Slujind stăpânului lor pământesc, sfinții nu s-⁠au spurcat niciodată cu mâncarea jertfită idolilor, pe care păgânii erau datori s-⁠o folosească.

Odată Catul l-⁠a trimis pe Sfântul Hesper cu treburi la Tritonia. Atunci Sfinții Chiriac și Teodul au hotărât să fugă, nevrând să fie mereu în legătură cu păgânii. Sfânta Zoe nu a binecuvântat această hotărâre a fiilor. Atunci tinerii au cerut binecuvântarea mamei ca să-⁠și mărturisească pe față credința în Hristos și au primit-⁠o. Când frații i-⁠au spus lui Catul că sunt creștini, el s-⁠a mirat, dar nu i-⁠a dat la chinuri; i-⁠a trimis, împreună cu mama lor, la Hesper, la Tritonia, nădăjduind că părinții își vor convinge copiii să se lepede. Frații, dezbrăcați, au fost atârnați de un copac și sfâșiați cu unelte de fier sub ochii părinților, care, în timpul chinurilor, își îndemnau copiii să rabde până la sfârșit pentru credință.

Apoi și părinții, Sfinții Hesper și Zoe, au fost supuși la chinuri cumplite. În cele din urmă, pe toți patru mucenicii i-⁠au aruncat într-⁠un cuptor încins, unde ei și-⁠au dat sufletele Domnului cu rugăciune. Trupurile lor s-⁠au păstrat în foc nevătămate și s-⁠a auzit cântare îngerească, slăvind nevoința mărturisitorilor Domnului. Teodul se pomenește la 15 mai (stil nou). Povestea lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.