Teofil de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Teofil de la Valaam a fost novice în Mănăstirea Valaam și a primit cununa muceniciei la 20 februarie 1578, împreună cu alți treizeci și trei de frați, uciși de o ceată de soldați suedezi.

În lunga ei istorie, mănăstirea Valaam, așezată aproape de hotarul stăpânirilor Novgorodului cu Suedia, a fost de multe ori pustiită de suedezi. Sub regele Gustav Vasa (1523-1560) Suedia trecuse prin Reforma, iar pe vremea fiului lui, Ioan al III-⁠lea, un detașament de luterani de curând convertiți, care, după spusele Sfântului Ignatie Briancianinov, ardeau încă de o iubire fanatică pentru credința lor abia născută, a urmărit pe carelii ortodocși și a trecut pe gheață de pe uscat pe insulă. La 20 februarie 1578, optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost uciși pentru statornicia în credința ortodoxă. Numele lor au fost trecute în sinodic, cu însemnarea: bătuți de nemți pe Valaam, bătrâni și slujitori.

Lista îi cuprinde pe preotul-⁠monah Tit, schimonahul Tihon, monahii Gelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifon, Atanasie, Serapion și un al doilea Varlaam, iar dintre novici pe Atanasie, Antonie, Luca, Leontie, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, un al doilea Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și un al doilea Ioan. Despre Teofil, pagina nu spune nimic aparte. Pe Valaam nu este piatră care să nu fi fost însemnată de sângele nevoitorilor.

În veacul al XIX-⁠lea, un monah de la Valaam a primit, lângă pustnicia egumenului Nazarie, o vedenie de monahi necunoscuți, care mergeau în două șiruri dintr-⁠un crâng verde scăldat în soare și cântau pe glasul vechi rugăciuni de înmormântare. Mergeau cu mâinile încrucișate pe piept, străluciți la chip și cu ochii plini de blândețe. Când șirul s-⁠a apropiat de monah, acesta a văzut că toți erau stropiți cu sânge și acoperiți de răni, dar iarba nu era călcată în urma lor. Au dispărut tot în desișul verde, iar ecouri ale cântării au plutit multă vreme în aer.

Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniciei, 20 februarie (4 martie după calendarul nou), se slujea la Valaam în fiecare an Liturghia pentru odihna lor, cu parastas de obște. Sfinții au fost trecuți în rândul sfinților Bisericii Ruse, pentru cinstire în întreaga Biserică, de Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. Pagina Azbyka pomenește pe Teofil și la 3 iunie.