Teofil din Amoriu

Sfântul Mucenic Teofil din Amoriu a fost unul dintre cei patruzeci și doi de ostași creștini, apărători ai Amoriului din Galatia, care au fost prinși și au murit pentru Hristos pe malul Eufratului, în vremea războiului dintre împăratul grec Teofil (829-842) și sarazini.

Sarazinii au reușit să asedieze Amoriul, iar cetatea a căzut prin trădarea căpeteniei Vaditzis. Cei patruzeci și doi de apărători au fost luați robi și duși în Siria. Timp de șapte ani de temniță istovitoare, prizonierii au fost îndemnați în zadar să renunțe la credința creștină și să primească islamul. Ei au respins cu tărie toate ofertele măgulitoare și au îndurat cu bărbăție amenințările cumplite. După multe chinuri, fără să le fi putut frânge duhul, au fost osândiți la moarte.

Chiar înaintea execuției încercau încă să le clintească statornicia. Ostașului Teodor i-⁠au spus că îl cunosc ca pe unul care a lăsat treapta preoțească și a luat armele și a vărsat sânge, deci nu mai poate nădăjdui în Hristos și trebuie să recunoască pe Mahomed. Mucenicul a răspuns că nu s-⁠a lepădat de Hristos, iar pentru lepădarea de rânduiala sfântă trebuie să-⁠și verse sângele.

Cei osândiți au mers liniștiți și fără frică la călăi. Au fost tăiați cu sabia, iar trupurile le-⁠au fost aruncate în râul Eufrat. În slujbă sunt lăudați sfinții pătimitori: Teodor, cel prea fericit, Calist, cel nebiruit, Constantin, cel viteaz, Teofil, cel minunat, și Vasoi, cel prea tare. Alături de ei sunt pomeniți Aetie, Melisen și ceilalți.

Trădătorul Vaditzis nu a scăpat de o soartă rușinoasă: dușmanii știau că unui trădător nu i se poate încredința nimic și l-⁠au ucis. Mucenicii din Amoriu sunt pomeniți la 19 martie.