Terapont de Serdica

Sfântul Sfințit Mucenic Terapont de Serdica (Terapont al Sofiei, numit și Terapont de Trân) este un sfânt bulgar, pomenit la 27 mai împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Terapont de Sardes, și este unul dintre cei nouă sfinți ai Sofiei. Cinstirea lui s-⁠a arătat în anul 1555.

Izvoarele și cinstirea

Matei Gramaticul scrie despre el în veacul al XVI-⁠lea. După el, sfântul era locuitor al locului și preot al sfintei biserici din Serdica (Sofia). A trăit cu multe virtuți și, în vremea prigoanelor împotriva creștinilor, a fost ținut sub pază de cei fărădelege pentru mărturisirea lui Hristos. După multe chinuri și încărcat cu lanțuri grele de fier, a fost scos la o zi de drum din oraș și acolo i s-⁠a tăiat capul, și astfel a primit moarte muceniceasă pentru Hristos. Se spune că în locul unde s-⁠a vărsat sângele lui a crescut cu timpul un stejar mare, care se vede și astăzi, și acolo se petrec felurite vindecări când se vine cu credință. Un trunchi din acest stejar, cu sângele mucenicesc al sfântului, se păstrează ca sfântă moaște în vechea biserică Sfânta Vineri (Sveta Petka Stara) din Sofia, unde în fiecare an, la 27 mai, se prăznuiește pomenirea sfințitului mucenic.

Paisie de la Hilandar scrie în Istoria slavo-⁠bulgară că în orașul Sofia se află trei sfinți mucenici: Gheorghe, Nicolae și Terapont. Acest sfânt ar fi fost preot la Trân, unde merg acum mulți oameni pentru vindecare. Acolo unde turcii l-⁠au tăiat a crescut un stejar, și prin rugăciunile lui se dau multe vindecări lângă acest stejar. Sfinții Gheorghe și Nicolae au pătimit și ei de la turcii necredincioși, în vremea sultanului Selim, iar moaștele lor dau vindecări în orașul Sofia.

Chipuri și obiceiuri

Chipuri ale Sfântului Terapont se cunosc din secolul al XIX-⁠lea: icoane în biserica Sfânta Parascheva din Sofia, la Pernik, în biserica Sfânta Petka din Trân, o zugrăveală în biserica Sfântul Dimitrie din satul Iarlovți, ținutul Trân, unde a fost și o icoană. În ținuturile Trân și Godeci au existat obiceiuri populare legate de sfânt. El este cinstit ca tămăduitor și ocrotitor al roadelor. La Trân este o peșteră arătată ca adăpost al sfântului. În oraș a fost și un paraclis al lui, ars de turci în anii treizeci ai secolului al XIX-⁠lea. În timpul celui de-⁠al Doilea Război Mondial și până în 1957, biserica a lui Terapont din Sofia a fost cea zidită în 1872, a Sfintei Treimi, azi a Sfântului Mare Mucenic Mina, în cartierul Slatina din Sofia, ridicată pe ruinele mănăstirii Sfânta Treime, nimicită de turci. După tradiție, aici a fost tăiat sfântul, ceea ce face să se creadă că Sfântul Terapont a fost unul dintre părinții duhovnicești ai mănăstirii de atunci.

Părerile cercetătorilor

În literatura științifică există păreri după care un sfânt cu numele Terapont nu a existat probabil ca persoană istorică, ci s-⁠ar fi amestecat și suprapus chipul Sfântului Terapont de Sardes peste Terapont de Serdica. Cercetători ca M. Lacev, G. Valcinova și M. Stoianov au scris despre apariția cultului Sfântului Terapont în Bulgaria. Se poate presupune că Terapont al Sofiei este un chip adunat al martiriului bulgar din vestul Bulgariei în primii ani după cucerirea otomană, pe care Matei Gramaticul l-⁠a îmbrăcat într-⁠un chip concret.