Ioan Rusul

Sfântul Drept Ioan Rusul a fost un sclav rus, prizonier de război, care a trăit în Capadocia și a murit la Ürgüp, la 27 mai (9 iunie după calendarul nou) 1730. Stăpânul său, un agă turc, a ajuns să-⁠l respecte pentru smerenia, statornicia în credință și bunătatea lui. Moaștele lui sunt nestricate și făcătoare de minuni, iar tradiția spune că ajută mai ales pe copiii bolnavi și pe cei ce suferă de cancer. Biserica îl pomenește la 27 mai.

S-⁠a născut în jurul anului 1690, în Hetmanat, într-⁠o familie de căzaci. A fost recrutat în armata lui Petru cel Mare și a luat parte la războiul ruso-⁠turc din 1710 până în 1711. În lupte a fost prins de tătari, aliații turcilor, probabil în lupta pentru Azov, dus la Constantinopol și vândut ca sclav unui ofițer turc, șeful cavaleriei, numit în viața sa „Aga”, poate doar un rang. Aga l-⁠a dus în satul său, Ürgüp (Prokopion), în Capadocia. Ioan a refuzat să primească islamul, și din pricina aceasta a fost umilit și chinuit de turci, care l-⁠au numit „ghiaur”, adică necredincios. Cu vremea, turcii, văzându-⁠i statornicia în credință, blândețea și sârguința, au încetat să-⁠l batjocorească, iar stăpânul și casnicii l-⁠au respectat. A lucrat ca grăjdar și a trăit în grajd, de dragostea lui pentru Dumnezeu. Alți robi îl batjocoreau pentru zelul lui în muncă, dar el nu se supăra, ci căuta să-⁠i ajute și să-⁠i mângâie în nevoia lor. Pentru bunătatea lui, Aga l-⁠a îndrăgit și i-⁠a oferit să trăiască liber, într-⁠o casă a lui. Ioan a refuzat, spunând: „Ocrotitorul meu este Domnul, și nimeni nu este mai presus de El. El a hotărât să trăiesc ca sclav în țară străină. Se vede, așa trebuie pentru mântuirea mea”. Ziua muncea, ținea post aspru și se ruga, iar noaptea mergea pe ascuns la biserica peșteră a Sfântului Gheorghe, unde citea la pridvor rugăciunile Privegherii de toată noaptea. În fiecare sâmbătă se împărtășea.

În curând Aga s-⁠a îmbogățit și a ajuns unul dintre cei mai de seamă oameni din Ürgüp, pe care el îl lega de faptul că în casa lui trăia un om drept. Îmbogățit, Aga a hotărât să facă pelerinajul la Mecca. În lipsa lui, soția sa a dat un ospăț. Când s-⁠a servit pilaful, mâncarea preferată a stăpânului, ea i-⁠a spus lui Ioan, care servea la masă: „Cât de bucuros ar fi stăpânul tău să mănânce pilaful cu noi”. Ioan a cerut să-⁠i dea farfuria, promițând că o va trimite la Mecca. Toți au râs, crezând că vrea să mănânce el sau să o dea săracilor. Când s-⁠a întors, Aga a povestit că, la Mecca, a găsit în camera lui încuiată o farfurie cu pilaf aburind, cu numele lui scris pe ea, ca pe toate farfuriile din casa lui. Vestea s-⁠a răspândit, iar toți, chiar și musulmanii, au început să-⁠l numească „wali”, adică sfânt. Dar Ioan a trăit mai departe în muncă și rugăciune. Înainte de moarte s-⁠a îmbolnăvit grav și, neputând să se ridice, a cerut preotului să-⁠l împărtășească. Preotul, temându-⁠se să fie văzut intrând în casa unui musulman, a ascuns Sfânta Împărtășanie într-⁠un măr. Ioan a adormit la scurtă vreme după aceea. A fost îngropat în biserica Sfântul Gheorghe din Prokopion, azi Ürgüp, și a fost cinstit ca sfânt. Aga a chemat preoții la înmormântare, iar toți creștinii din Prokopion au venit să se închine. Peste trei ani și jumătate, în jurul anului 1733, moaștele lui nestricate au fost mutate în biserică.

Când grecii au fost alungați din Turcia, în 1924, oamenii și-⁠au dus moaștele în noua lor patrie, pe insula Eubeea, unde se află în biserica Sfântul Ioan Rusul din Prokopi. Dreapta lui se află la mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon de pe Athos. Cu binecuvântarea Patriarhului Alexei al II-⁠lea, în 2003 și 2004 a fost zidit la Moscova, în cartierul Kuntsevo, un mic paraclis al Sfântului Ioan Rusul, apoi o biserică de piatră, sfințită în 2016. La Novosibirsk, paraclisul de jos al bisericii Maicii Domnului „a Semnului” îi este închinat.