Tirican al Georgiei

Sfântul Mucenic Tirican al Georgiei, numit și Tarican, este pomenit împreună cu fratele său David. După istorisirea muceniciei lor, erau fiii unor părinți cucernici, armenii Vardan și Tagine. După moartea tatălui, unchiul lor dinspre mamă, păgânul Teodosie, a vrut să pună mâna pe moștenire și a încercat s-⁠o convingă pe Tagine și pe copii să treacă la păgânism. Tagine a fugit cu copiii în sudul Georgiei. Teodosie, temându-⁠se că ei vor crește și vor cere înapoi averea, i-⁠a căutat în Tao-⁠Klargeti și i-⁠a ucis pe cei doi frați, care păzeau vitele la munte. Potrivit autorului vieții, ucigașul a orbit pe loc. Tagine, plângându-⁠și copiii, s-⁠a îndurat de fratele ei și i-⁠a uns ochii cu pământ îmbibat cu sângele lui David, iar Teodosie a văzut îndată și l-⁠a mărturisit pe Hristos. Noaptea trupurile mucenicilor s-⁠au luminat. Teodosie a ridicat o biserică în numele lui David, iar moaștele lui Tirican au fost duse în Armenia de dregătorul Divri, unde s-⁠a zidit o biserică cu hramul Sfântului Tirican.

Istorisirea muceniei lor s-⁠a păstrat într-⁠un singur manuscris georgian din secolul al X-⁠lea, copiat la Mănăstirea Iviron de pe Athos de ucenicii Cuviosului Eftimie Aghioritul, Arsenie de la Ninotsminda și Ioan Grdzelidze, și are multe trăsături ale școlii literare din Tao-⁠Klargeti. Versiunea armeană nu s-⁠a găsit. Biserica Armeană nu-⁠i cinstește pe David și Tirican, ceea ce se leagă de faptul că istorisirea a fost scrisă poate de un autor calcedonian în Tao-⁠Klargeti, unde au fugit copiii prigoniți de armenii monofiziți. Probabil lucrarea a fost întocmită în georgiană, de aceea a intrat în calendarul Bisericii Georgiene și apoi David și Tirican au început să fie cinstiți ca sfinți georgieni.

Este pomenit la 31 mai, după stilul nou.