Toma de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Toma de la Valaam a fost novice al Mănăstirii Valaam și a primit cununa muceniciei la 20 februarie 1578, împreună cu alți treizeci și trei de frați, uciși de suedezi.

Mănăstirea Valaam, vecină cu hotarul dintre Novgorod și Suedia, a fost de mai multe ori distrusă de suedezi în lunga ei istorie. Pe vremea lui Ioan al III-⁠lea, fiul regelui Gustav Vasa, care introdusese Reforma în Suedia, o ceată de luterani de curând trecuți la noua credință, pe care, după Sfântul Ignatie Briancianinov, o iubeau cu patimă de fanatici, a urmărit pe carelii ortodocși și a trecut pe gheață de pe uscat pe insulă. La 20 februarie 1578 au fost uciși optsprezece bătrâni și șaisprezece novici pentru statornicia lor în credința ortodoxă. Numele lor au fost trecute în sinodic, cu mențiunea bătuți de nemți pe Valaam, bătrâni și slujitori, iar sinodicul a ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski. Între novici este numit Toma, alături de Atanasie, Antonie, Luca, Leontie, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, un al doilea Vasile, Teofil, Ioan, Teodor și un al doilea Ioan. Pagina nu spune altceva despre Toma. Pe Valaam nu este piatră care să nu fi fost însemnată cu sângele nevoitorilor.

Un monah de la Valaam a văzut în veacul al XIX-⁠lea, aproape de pustnicia egumenului Nazarie, monahi necunoscuți, care veneau în două rânduri dintr-⁠un crâng verde plin de soare și cântau pe glas vechi rugăciuni de înmormântare. Aveau mâinile încrucișate pe piept, chipurile luminoase și ochii de blândețe negrăită, dar toți erau stropiți cu sânge și acoperiți cu răni. Iarba nu era călcată pe unde treceau, iar cântarea s-⁠a stins în desiș. În fiecare an, în ziua muceniciei, 20 februarie (4 martie stil nou), se slujea la Valaam, cu binecuvântarea egumenului Damaschin, Liturghia pentru odihna lor, cu parastas obștesc. Au fost trecuți în rândul sfinților pentru cinstire în toată Biserica Rusă de Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000. Pagina Azbyka pomenește pe Toma și la 3 iunie.