Trifon Skripcenko

Preacuviosul mărturisitor Trifon Skripcenko (în lume Tihon Vasilievici Skripcenko, 1865-1939) a fost arhimandrit și egumen al Pustiei Sviatogorsk (Sfintele Munți), osândit în 1922 pentru că a ascuns odoarele bisericești, mort în surghiunul din satul Sviatova Lucika. A fost canonizat la 8 mai 2008 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca sfânt cinstit doar local, în eparhia Donețk, în Soborul Sfinților de la Sviatogorsk, iar slăvirea a avut loc la 12 iulie 2008 în catedrala Adormirii a Lavrei. Se pomenește la 11 septembrie (stil vechi).

Viața

S-⁠a născut în 1865 în satul Prorub, ținutul Sumî, gubernia Harkov, într-⁠o familie de țărani. La 17 ianuarie 1890 a intrat novice la Pustia Sviatogorsk, iar la 15 martie 1895 a fost primit definitiv între novici. La 3 iulie 1897 a fost tuns monah cu numele Trifon, la 16 august ierodiacon și la 13 iulie 1899 ieromonah. În 1900, în vremea răscoalei boxerilor, a plecat ca preot militar în Extremul Orient, cu trupele rusești. La 27 martie 1903 a fost numit trezorierul mănăstirii și a primit apoi distincții: brâu, cruce de piept și, în 1907, medalia Crucii Roșii. La 3 mai 1909 a fost ridicat egumen. Prin ucaz al Sfântului Sinod din 8 mai 1909 a fost poruncit să preia conducerea mănăstirii Rîasna, dar, din pricina bolii grele a egumenului arhimandrit Vasian, a rămas la Sviatogorsk și a purtat conducerea mănăstirii; în același an, după moartea lui Vasian, a fost ales egumen al Pustiei Sviatogorsk. La 1 octombrie 1910 a fost ridicat la rangul de arhimandrit de arhiepiscopul Arsenie, la Harkov. În 1910 a început zidirea bisericii Tuturor Sfinților pe cimitirul frățesc, sfințită la 7 mai 1912 de episcopul Teodor (Lebedev).

Prigoana

După revoluție a început strâmtorarea mănăstirii. În zilele de 8-12 iunie 1922, la procesele tribunalului revoluționar al guberniei Donețk din Bahmut, a fost osândit la doi ani de muncă silnică, pentru ascunderea odoarelor bisericești de la confiscarea făcută în ajutorul celor flămânzi. După eliberare nu s-⁠a mai putut întoarce în regiunea Harkov și s-⁠a așezat în satul Sviatova Lucika, în regiunea Lugansk. A adormit la 14 mai 1939, la ora patru după-⁠amiaza.

Canonizarea

La 8 mai 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a hotărât canonizarea locală a nevoitorului în eparhia Donețk, în Soborul Sfinților de la Sviatogorsk. Slujba slăvirii s-⁠a săvârșit la 12 iulie 2008, în catedrala Adormirii a Lavrei Sviatogorsk, cu prilejul vizitei întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Vladimir al Kievului.