Valent diaconul

Sfântul Mucenic Valent diaconul a fost diacon al bisericii din Elia (Ierusalim), bătrân cu mintea ascuțită, care știa pe de rost Sfânta Scriptură, și a murit decapitat la Cezareea Palestinei, în vremea prigoanei lui Dioclețian, în ceata celor doisprezece mucenici. Este pomenit la 16 februarie.

Valent a fost al doilea dintre cei doisprezece mucenici ai Cezareei, după prezbiterul Pamfil din Beirut și înaintea lui Pavel din Iamnia. Toți trei, după chinurile îndurate de la ighemonul Urban, au stat doi ani în temniță, până când ighemonia a luat-⁠o Firmilian. În vremea aceea, cinci tineri egipteni care veneau dintr-⁠o osândă la mine în Cilicia au intrat în Cezareea, au mărturisit că sunt creștini și au fost aruncați în temniță. La 16 februarie au fost aduși toți înaintea lui Firmilian. Egiptenii, numiți Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil, au fost osândiți la sabie, iar Pamfil, Valent și Pavel, care fuseseră deja chinuiți îndeajuns și rămăseseră neclintiți, au fost și ei osândiți să fie tăiați cu sabia. Mai târziu li s-⁠au adăugat Porfirie, tânăr slujitor al lui Pamfil, ars de viu, ostașul Seleuc, bătrânul Teodul, răstignit, și Iulian din Capadocia.

Trupurile mucenicilor au fost aruncate afară din cetate, ca hrană câinilor și păsărilor.