Varlaam

Sfântul Cuvios Varlaam a fost unul dintre nevoitorii veniți din alte țări care s-⁠au sfințit în insula Cipru și pe care tradiția cipriotă îi numește Sfinții Alamani. Este pomenit la 12 octombrie, împreună cu Sfântul Epictet și cu ceilalți cuvioși ai insulei.

Despre viața lui Varlaam nu s-⁠au păstrat amănunte. Este cunoscut doar ca unul din ceata celor trei sute de Sfinți Alamani, despre care vorbesc cronicarii Ciprului și slujbele închinate lor. După cea mai veche mărturie, a cronicarului Leontie Mahera din secolul al XV-⁠lea, trei sute de clerici și mireni au fugit în Cipru din Ierusalim, după cucerirea lui de către arabi în anul 638, și s-⁠au împrăștiat în insulă în cete mai mici. Mai târziu, scriitorii latini ai Ciprului i-⁠au socotit veniți din Franța și Germania, de unde numele de Alamani.

Cercetătorii nu s-⁠au înțeles nici asupra numărului lor, nici asupra locului de unde au venit, nici asupra vremii în care au trăit. Unii îi leagă de Cuviosul Iliofot și de secolul al V-⁠lea, iar alții socotesc că numele de Alamani însemna pur și simplu soldați. Ceea ce rămâne sigur este că mulți dintre ei au trăit ca pustnici în locuri retrase ale insulei, iar unele sate și mănăstiri din Cipru le poartă și astăzi numele.

Sfântul Epictet, cu care Varlaam este pomenit, s-⁠a nevoit într-⁠o peșteră de lângă Kyrenia, unde s-⁠a ridicat mai târziu satul Aghios Epiktitos. În aceeași zi Biserica îi amintește și pe Valantie, Varnava, Vasile episcopul, Dimitrian episcopul, Elpidie, Epafrodit și pe ceilalți cuvioși ai Ciprului, toți cinstiți ca rugători pentru insula în care s-⁠au nevoit.