Varlaam de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Varlaam de la Valaam este unul dintre cei doi monahi cu numele Varlaam pomeniți în sinodicul călugărilor și slujitorilor uciși de suedezi la Valaam în 1578. Mănăstirea, aflată lângă hotarul Novgorodului cu Suedia, fusese jefuită de mai multe ori. Pe vremea regelui Ioan al III-⁠lea, o ceată de ostași abia treciți la luteranism, care urmăreau pe carelii ortodocși, a trecut pe gheață pe insulă și a atacat mănăstirea. La 20 februarie 1578 optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au fost uciși pentru statornicia în credința ortodoxă.

În sinodic, între cei pomeniți, sunt ieromonahul Tit, schimonahul Tihon, monahii Ghelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon și alții, un al doilea Varlaam și patrusprezece novici. Pe Valaam nu e piatră neatinsă de sângele nevoitorilor. În veacul al XIX-⁠lea un monah a văzut lângă pustia egumenului Nazarie monahi necunoscuți mergând în două rânduri din desiș, cântând slujba de înmormântare, cu chipuri luminoase, dar stropiți de sânge și acoperiți de răni; au dispărut tot în desiș. Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniei celor treizeci și patru, 20 februarie (4 martie, stil nou), se săvârșea la Valaam Liturghia și parastasul de obște.

Au fost trecuți în rândul sfinților de Sinodul Jubiliar al Episcopilor din august 2000. Sfântul Varlaam este pomenit la 5 martie (zi mobilă), la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 22 august (zi mobilă) în Soborul sfinților de la Valaam, după stilul nou.