Varlaam de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Varlaam de la Valaam, celălalt cu acest nume, este pomenit în același sinodic al monahilor uciși de suedezi în 1578. Calendarul îi trece pe cei doi Varlaam sub aceeași denumire, iar în sinodic apar amândoi între monahi. Povestea muceniei este a întregii obști: la 20 februarie 1578 o ceată de ostași suedezi, de curând trecuți la luteranism, au trecut pe gheață din uscat pe insulă și au atacat mănăstirea, ucigând optsprezece bătrâni și șaisprezece novici pentru credința ortodoxă.

Sinodicul, ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski, îi trece cu însemnarea că au fost „uciși de nemți la Valaam, bătrâni și slujitori”. Cu timpul, amintirea lor s-⁠a păstrat și printr-⁠o vedenie a unui monah din veacul al XIX-⁠lea: monahi în două rânduri, cu chipuri luminoase și haine pline de sânge, care cântau slujba de înmormântare și dispăreau în desiș. Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua de 20 februarie (4 martie, stil nou), se făcea Liturghie și parastas pentru ei.

Au fost trecuți între sfinți de Sinodul Jubiliar din august 2000. Sunt pomeniți la 5 martie (zi mobilă), la 3 iunie în Soborul sfinților din Karelia și la 22 august (zi mobilă) în Soborul sfinților de la Valaam, după stilul nou.