Vasile de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Vasile de la Valaam, al doilea sfânt de acest nume între mucenicii din 1578, a fost și el novice în mănăstirea de pe insula Valaam, unde a fost ucis pentru credința ortodoxă.

Mănăstirea era așezată în apropierea hotarului dintre Novgorod și Suedia și suferise de multe ori de pe urma năvălirilor suedeze. După ce în Suedia a fost introdusă Reforma, în vremea regelui Ioan al III-⁠lea, un detașament de luterani de curând convertiți, care îi prigoneau pe carelii ortodocși, a ajuns pe gheață de pe țărm la mănăstire și a năvălit în ea. La 20 februarie 1578, optsprezece bătrâni și șaisprezece novici au primit sfârșit mucenicesc, pentru că nu au părăsit credința Ortodoxă.

Pomelnicul în care sunt scrise numele lor, ajuns mai târziu la mănăstirea Sfântului Vasile, îi pomenește ca pe niște „bătuți de nemți”. Lista novicilor cuprinde două nume de Vasile, iar aici este vorba despre al doilea dintre ei. Între cei uciși se mai numără ieromonahul Tit, schimonahul Tihon și monahii Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Iona, David, Nifon, Serapion, precum și novicii Pahomie, Teofil, Ioan și Teodor.

După o veche însemnare, un monah de la Valaam din veacul al XIX-⁠lea, aflat lângă pustia egumenului Nazarie, a văzut monahi necunoscuți mergând pe două rânduri, cu cântări de îngropare, din tufișul scăldat de soare. Aveau chipuri luminoase, dar erau acoperiți de sânge și de răni, iar iarba rămânea neatinsă sub ei. Vedenia s-⁠a stins în desiș, iar glasurile cântării au mai stat multă vreme în aer.

În ziua mucenicească de 20 februarie (4 martie pe stil nou) se slujea la Valaam Liturghie pentru odihna celor 34, cu binecuvântarea egumenului Damaschin, apoi parastas. Au fost canonizați la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Pe stil nou, sfântul este pomenit la 5 martie (dată mobilă), apoi la 3 iunie, cu sfinții Kareliei, și la 22 august (dată mobilă), cu sfinții de la Valaam.